ICCJ. Decizia nr. 8102/2005. Civil. Drept de propr. intelectuală - brevet invenţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8102
Dosar nr. 9310/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 10 iunie 2002, reclamanţii T.M., P.Ş., O.A., L.G. şi B.P. au chemat în judecată pe pârâta SC H. SA, solicitând să se stabilească redevenţa în procent de câte 22% pentru fiecare în parte, calculată la cota de 5% din valoarea producţiei realizate în perioada 1998 la zi din valoarea brută a producţiei de cărămizi şi blocuri ceramice, realizate în baza brevetului de invenţie înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 110697 din 29 iunie 1996.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt autorii brevetului de invenţie menţionat şi că, potrivit declaraţiei de cesiune din 10 august 1995 au cesionat pârâtei drepturile cu privire la brevetarea şi valorificarea invenţiei, urmând să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 64/1991.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 986 din 16 noiembrie 2004, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a avocatului C.L. în ceea ce priveşte pe reclamanţi şi, pe cale de consecinţă, a anulat cererea de chemare în judecată, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele prev. de art. 68 alin. (1) şi art. 83 alin. (1) C. proc. civ., în sensul depunerii la dosar a procurii sub forma unui înscris sub semnătură legalizată certificată potrivit legii avocaţilor.
Ca atare, tribunalul a făcut aplicarea sancţiunii prev. de art. 161 C. proc. civ. şi a anulat cererea, constatând că nu a fost depusă la dosar delegaţia avocaţială prin care să se justifice calitatea de reprezentant al reclamanţilor şi nici nu a operat ratificarea actelor efectuate de persoana ce nu avea această calitate, cu toate că s-a acordat un termen pentru împlinirea lipsurilor, reclamanţii fiind citaţi în acest sens, în considerarea caracterului iniţial dilatoriu al excepţiei în discuţie.
Împotriva sentinţei menţionate, au declarat apel reclamanţii T.M. şi O.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că, în mod greşit, instanţa de fond nu a admis excepţia necompetenţei sale din punct de vedere teritorial, excepţia invocată de către reclamanţi, în condiţiile în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bihor, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. d) C. proc. civ.
Pe de altă parte s-a susţinut că în mod eronat instanţa a soluţionat cauza admiţând excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, cu toate că apărătorul ales C.L. are această calitate, urmând ca la termenul stabilit să dovedească mandatul dat acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia civilă nr. 150 A din 26 aprilie 2005, a respins apelul reclamanţilor ca nefondat, reţinând că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii din punct de vedere teritorial, aparţine tribunalului în raza căruia se află sediul pârâtului conform dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ. S-a apreciat că fiind vorba despre competenţa teritorială de drept comun, mijlocul procedural prin care se valorifică eventuala neregularitate derivând din greşita sesizare a instanţei, respectiv excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de judecată, are caracter relativ, ceea ce înseamnă că excepţia poate fi invocată exclusiv de către pârât, până la prima zi de înfăţişare în faţa instanţei de fond.
Ca atare, s-a considerat că invocarea excepţiei de către reclamanţi este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că prima instanţă a făcut corect aplicarea prev. de art. 161 C. proc. civ., în condiţiile în care s-a dovedit calitatea în care a acţionat persoana ce a formulat cererea de chemare în judecată în numele reclamanţilor, respectiv avocatul C.L.
Astfel, nu s-a depus la dosar împuternicirea avocaţială ce ar fi confirmat existenţa contractului de asistenţă judiciară şi calitatea de reprezentant convenţional al părţilor în temeiul art. 68 alin. (1) C. proc. civ., la care a făcut referire instanţa de fond. Pe de altă parte, nu a intervenit ratificarea actelor procedurale efectuate în numele reclamanţilor de către persoana ce a pretins că ar avea calitatea de reprezentant conform art. 69 alin. (1) C. proc. civ., dimpotrivă, mandatul şi însăşi promovarea acţiunii au fost infirmate de către 3 dintre cele 5 persoane menţionate în cererea de chemare în judecată, prin declaraţii autentice, respectiv B.P., L.G. şi P.Ş.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii O.A. şi T.M. la 7 iunie 2005, fără a-l motiva în fapt şi în drept.
La 14 octombrie 2005, intimata SC H. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanţilor ca nefondat.
La prima zi de înfăţişare în recurs, respectiv la termenul din 18 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate nul recursul declarat de reclamanţii O.A. şi T.M., având în vedere următoarele considerente:
Deşi Decizia recurată a fost comunicată celor doi reclamanţi la 31 mai 2005, procesul verbal de comunicare îndeplinind toate menţiunile prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art.100 C. proc. civ., aceştia nu şi-au motivat recursul conform dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ. în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În consecinţă, ţinând seama de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate nul recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanţii O.A. şi T.M. împotriva deciziei nr. 150/A din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX –a civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8147/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8104/2005. Civil → |
|---|
