ICCJ. Decizia nr. 8167/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8167
Dosar nr. 8692/200.
Şedinţa de la 19 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 5470/2004, Judecătoria Sibiu a încuviinţat executarea silită solicitată de creditoarea SC T. SRL Blaj.
Apelul declarat de către debitori împotriva acestei sentinţe, a fost înaintat Curţii de Apel care, procedând la verificarea competenţei sale materiale, a constatat că, potrivit art. 339 şi art. 331 C. proc. civ., o astfel de cale de atac vizând o procedură legală necontencioasă, este de competenţa Tribunalului. Pe cale de consecinţă, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu.
Această din urmă instanţă a considerat că într-adevăr, calea de atac în cazul procedurilor necontencioase este cea a apelului dar, competenţa de soluţionare a acestuia, potrivit normelor de drept comun (art. 3 pct. 2 C. proc. civ.) revine Curţii de Apel. Pe cale de consecinţă, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Procedând la soluţionarea conflictului dedus judecăţii, conform art. 20, art. 22 pct. 5 C. proc. civ, instanţa legal investită, constată ca fiind competent Tribunalul Sibiu în soluţionarea apelului debitorilor.
Este unanim acceptat faptul că încheierile de încuviinţare a executării silite, cum este cazul în speţă, fac parte din procedura necontencioasă conform art. 331 C. proc. civ. deoarece prin ele nu se stabileşte un drept potrivnic al uneia din părţi împotriva celeilalte.
Dispoziţiile procedurale privind procedurile necontencioase, sunt reglementate de prevederile art. 331–339 C. proc. civ.
Faptul că încheierile de încuviinţare a executării silite se dau de către instanţa de executare conform art. 3731 C. proc. civ. nu constituie un element procedural de natură a duce la concluzia că, prin „instanţă de executare" trebuie înţeleasă instanţa de drept comun şi, prin urmare, nevoia aplicării regulilor procedurale de drept comun cu privire la competenţă în această materie.
Nici faptul că aceste încheieri nu se pronunţă în mod obligatoriu de către preşedintele instanţei ci de un complet de drept comun, nu poate duce la concluzia că nu ne aflăm în cazul prevăzut de art. 339 C. proc. civ. ci într-un caz de drept comun, supus regulilor procedurale contencioase Aceasta deoarece, art. 339 C. proc. civ. nu face decât să extindă şi la alte cazuri decât cele generic prevăzute de art. 331, art. 332 C. proc. civ.
Faptul că nu preşedintele instanţei a pronunţat încheierea de încuviinţare a execuţiei silite aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3711 alin. (2) sau art. 339 C. proc. civ., nu duce la concluzia că, regulile procedurale privind procedurile contencioase, sunt înlocuite cu cele de drept comun.
Dimpotrivă, chiar dacă instanţa competentă a soluţiona cererea este cea de executare şi, prin această „instanţă" trebuie înţeles un complet de drept comun şi nu în mod obligatoriu preşedintele instanţei, regulile procedurale rămân cele speciale deoarece ele există şi primează celor generale.
Cum potrivit acestor dispoziţii speciale instituite în art. 339 pct. 3 C. proc. civ., singurele prevăzute pentru procedurile necontencioase, instituie principiul ierarhiei instanţelor în soluţionarea căilor de atac, rezultă că, măsura stabilirii competenţei Tribunalului, se impune.
Pe de altă parte, este de observat că şi sub aspectul legii comune aşa după cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 219/2005 care este de imediată aplicare conform art. 725 C. proc. civ., şi păstrează principiul ierarhiei instanţelor în soluţionarea căilor de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa Tribunalului Sibiu de a soluţiona apelul declarat de debitorul C.I. împotriva încheierii nr. 5470 din 13 august 2004 pronunţată de Judecătoria Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8236/2005. Civil. încheiere de declinare... | ICCJ. Decizia nr. 8072/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
