ICCJ. Decizia nr. 8622/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8622
Dosar nr. 20598/1/2005
Nr. vechi 5920/200.
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Oneşti, Prefectura Bacău şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
B.A., autoarea reclamantei, a avut în proprietate suprafaţa de 2 ha, teren situat în Borzeşti, judeţul Bacău, de care a fost deposedată abuziv în anul 1945.
Pentru o parte din teren, 2025 mp, reclamantei i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 80583/1995, iar pentru restituirea diferenţei de 17975 mp, pe care se află amplasată Platforma Chimică Borzeşti, a notificat SC R. SA Oneşti, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Societatea nu a răspuns în termenul legal notificării ce i s-a adresat, ceea ce constituie refuz de rezolvare favorabilă a cererii.
La termenul din 18 septembrie 2002, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a A.P.A.P.S. Bucureşti, în calitate de pârâtă.
Tribunalul Bacău, soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr. 529 din 18 septembrie 2002, a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâtă, a A.P.A.P.S. Bucureşti şi a respins contestaţia, ca prematur formulată, faţă de SC R. SA şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive, faţă de ceilalţi doi pârâţi.
Apelul, declarat de reclamantă, a fost admis prin Decizia civilă nr. 91 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, care a anulat sentinţa primei instanţe, constatând că notificarea formulată de reclamantă, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, a fost primită de SC R. SA Oneşti la data de 15 februarie 2002.
Această societate s-a privatizat, SC C.S.L. - SC I.O. SA Bacău devenind principalul acţionar, cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 97,8204%.
SC R. SA Oneşti nu a răspuns notificării, al cărei temei juridic a fost indicat de reclamantă ca fiind art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar lipsa unui astfel de răspuns, în termen legal, echivalează cu un refuz de restituire în natură sau prin echivalent, refuz care este cenzurabil pe cale judecătorească, potrivit art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Obligaţia de a răspunde notificării revenea pârâtei SC R. SA Oneşti şi nu A.P.A.P.S. , întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a expirat la data de 15 aprilie 2002, anterior privatizării SC R. SA.
În această situaţie, s-a reţinut în mod greşit prematuritatea acţiunii de către prima instanţă, astfel, încât, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 297 C. proc. civ.
În evocarea fondului, prin Decizia civilă nr. 881 din 31 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a respins cererea de suspendare a judecăţii, formulată de SC R. SA Oneşti şi SC S.Q. SRL Bacău, întemeiată pe dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 35 din Legea nr. 64/1995; s-a admis contestaţia promovată de B.C., reprezentată prin mandatar, în contradictoriu cu SC R. SA Oneşti şi administratorul judiciar SC S.Q. SRL Bacău, Prefectura Bacău şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice; s-a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1,3896 ha teren agricol, aflată în deţinerea SC R. SA Oneşti, pentru valoarea estimată la suma de 124.960.000 lei, stabilită prin expertiza tehnică efectuată, în instanţa de apel, de ing. E.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că se impunea a fi lămurită forma de reparaţie solicitată de reclamantă, în natură sau prin echivalent, precum şi caracterul măsurilor reparatorii, în raport de solicitarea expresă a reclamantei prin notificare, respectiv măsuri de restituire prin echivalent reglementate de art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi de dispoziţiile art. 36 din aceeaşi lege.
Pentru identificarea şi evaluarea terenului, ce constituie obiectul prezentei acţiuni, s-au efectuat expertize tehnice de către ing. M.B. şi E.L., ambele expertize identificând terenul, stabilind că are întinderea de 1,2986 ha, şi este ocupat de instalaţii industriale.
Pentru evaluarea terenului, expertul M.B. a folosit metoda comparaţiei prin bonitare, iar expertul E.L. a avut în vedere categoria de folosinţă a terenului, agricol extravilan.
În raport de poziţia terenului în zonă şi de categoria de folosinţă, instanţa a reţinut ca reală valoarea terenului astfel cum a fost stabilită prin expertiza E.L., de 124.960.000 lei.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., încadrarea în drept a motivelor de recurs fiind făcută de către instanţă, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi pârâta SC R. SA Oneşti criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta, în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că terenul pentru care a solicitat măsuri reparatorii a fost la data preluării abuzive teren agricol, dar a pierdut această destinaţie fiind utilizat pentru construcţii industriale, căi de acces, astfel că în prezent acesta face parte din Municipiul Oneşti, având categoria de folosinţă curţi construcţii, aşa cum rezultă din adresa nr. 23220/2003 a Primăriei Oneşti, probă ce a fost complet ignorată de către instanţă, care nu s-a pronunţat asupra ei.
Or, acest element trebuia avut în vedere la stabilirea valorii terenului şi nu faptul că la data preluării de către stat, acesta avea destinaţie de teren agricol.
Din punct de vedere legal, evaluarea terenului trebuia făcută în conformitate cu Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, adoptate prin HG nr. 498 din 14 mai 2003.
Astfel, acordarea despăgubirilor se face potrivit criteriilor stabilite de art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, iar Normele Metodologice, care se referă la aceste articole de lege, prevăd că la evaluare se are în vedere situaţia terenului de la data naşterii dreptului de despăgubire, deci de la data notificării şi nu de la data preluării terenului.
În ce priveşte recursul declarat de pârâta SC R. SA Oneşti, acesta priveşte nelegalitatea deciziei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a acestui motiv de recurs fiind făcută de către instanţă în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-au arătat următoarele:
La data când reclamanta a depus la SC R. SA Oneşti cererea de retrocedare în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, deţinătorul terenului era A.P.A.P.S. Bucureşti şi nu SC R. SA Oneşti, deci reclamanta trebuia să se adreseze acestei instituţii şi nu către SC R. SA Oneşti.
De asemenea, s-a arătat că acţiunea în justiţie promovată de reclamantă împotriva SC R. SA Oneşti a fost prematur introdusă, aşa cum legal a constatat prima instanţă.
Celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă, aşa cum au fost expuse prin cererea de recurs, vizează greşita apreciere de către instanţă a probatoriului administrat, critici ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei civile recurate, sancţiunea fiind aceea a neprimirii şi analizării lor.
Examinând Decizia civilă recurată în raport de motivele de recurs invocate de reclamanta B.C. şi pârâta SC R. SA Oneşti, instanţa constată următoarele:
Reclamanta B.C. a solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001, retrocedarea suprafeţei de 17975 mp, pe care în prezent se află amplasată Platforma chimică Borzeşti, fiind notificată în acest sens pârâta SC R. SA Oneşti.
Autoarea reclamantei, B.A., a fost deposedată abuziv, în anul 1945, de suprafaţa de 2 ha teren, iar pentru o parte din teren, 2025 mp, reclamantei i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 80583/1995 în temeiul Legii nr. 18/1991.
Instanţa de apel a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent în raport de dispoziţiile art. 24 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafaţa de 1,3986 ha teren agricol, aflat în deţinerea pârâtei SC R. SA Oneşti, pentru o valoare estimată la suma de 124.960.000 lei, conform expertizei tehnice efectuată în instanţa de apel de ing. E.L.
Valoarea estimată a despăgubirilor a fost stabilită în raport de categoria de folosinţă a imobilului ca „teren agricol".
La data preluării, terenul avea destinaţia de teren agricol, situaţie, de altfel, recunoscută de reclamantă, dar în prezent se află situat pe teritoriul municipiului Oneşti, conform constatărilor expertului B.M. şi are destinaţia de curţi – construcţii, conform adresei nr. 2322 din 17 noiembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Bacău, probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi pe care instanţa de apel nu a analizat-o.
În această situaţie se constată că instanţa de apel a soluţionat procesul fără a stabili pe deplin situaţia de fapt cu privire la valoarea terenului, prin nesocotirea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, republicată, art. 10 alin. (9).
Potrivit acestor dispoziţii legale, valoarea terenurilor preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, cum este cazul în speţă, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Or, în speţă, din raportul de expertiză omologat de instanţă, nu rezultă că evaluarea terenului s-a făcut în raport de valoarea de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale, ci având din vedere categoria de folosinţă a acestuia la momentul preluării de către stat, ca teren agricol, evaluare făcută cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Faţă de aceste considerente, se impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, probă incompatibilă cu structura recursului în raport de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., prin care să se stabilească valoarea acestuia în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte motivul de recurs, privind nelegalitatea deciziei civile recurate, formulat de pârâta SC R. SA Oneşti se constată următoarele:
Obligaţia de a răspunde notificării o avea pârâta SC R. SA Oneşti, deoarece aceasta nu era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
SC R. SA Oneşti avea obligaţia legală de a răspunde notificării reclamantei, asupra posibilităţii de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca unitate deţinătoare a terenului, în sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001, art. 21 din legea republicată.
În ceea ce priveşte critica formulată de pârâtă, potrivit căreia acţiunea în justiţie promovată de reclamantă este prematură, este, de asemenea, nefondată, deoarece procedura soluţionării notificării, pe care persoana îndreptăţită o adresează deţinătorului imobilului preluat de stat, prevăzută de art. 21 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, are caracter necontencios şi obligatoriu potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Însă, în cazul în care această procedură este temporizată, aşa cum este cazul în speţă, deschide celui vătămat accesul la jurisdicţia civilă, pentru a fi finalizată.
Aşa fiind, se constată că recursul formulat de pârâta SC R. SA Oneşti este nefondat, urmând a se dispune respingerea acestuia în consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta B.C. , pentru considerentele mai sus expuse, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., îl va admite, va casa Decizia pronunţată în apel şi va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei civile nr. 881 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Oneşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8618/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8584/2005. Civil → |
|---|
