ICCJ. Decizia nr. 8669/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8669
Dosar nr. 29508/1/2005
Nr. vechi 13046/200.
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006 C 7
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După ce, prin dispoziţia nr. 749/2003 a Primarului oraşului Borşa, s-a respins notificarea datorită faptului că nu s-a făcut dovada proprietăţii imobilului şi a preluării abuzive de către stat, reclamanţii au contestat în justiţie măsura luată.
Astfel, acţiunea prin care reclamanţii W.(W.)M. şi W.R., în contradictoriu cu Primarul oraşului Borşa, au cerut anularea dispoziţiei sale, emise în temeiul Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură a imobilului din Borşa, a fost respinsă, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 285 din 6 mai 2005 a Tribunalului Maramureş.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea apelului reclamanţilor, potrivit deciziei civile nr. 781/A din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, sens în care s-a reţinut, în esenţă, că nu au fost îndeplinite cerinţele art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, cerinţe în legătură cu termenul de notificare şi în legătură cu actele doveditoare ce trebuie depuse într-o perioadă delimitată, ca anexe la notificare.
Concret, la fond s-a reţinut că notificarea nr. 95 din 10 septembrie 2001 nu cuprinde elemente de identificare a imobilului, în lipsa unor acte ce nu au fost depuse până la data din 14 mai 2003 de către reclamanţi, în calitate de moştenitori ai numitei W.M.
Deliberând, Înalta Curte reţine că în contextul în care termenele prevăzute de art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 sunt de recomandare, fiind prelungite, prin lege, succesiv, recurenţii nu pot fi decăzuţi din drepturile lor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, recurenţii-reclamanţi au făcut dovada proprietăţii chiar şi în faţa instanţei de judecată, instanţă obligată, prin lege, să afle adevărul în sensul art. 129 şi art. 130 C. proc. civ. şi care nu poate ignora nici un mijloc de probă, fie că proba este făcută şi administrată direct de ea însăşi, fără a fi necesar ca proba să existe şi în faza precedentă administrativă.
Proba proprietăţii şi preluării abuzive de către stat există în sensul prevăzut de punctul 22.1 prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 la lit. g), unde se prevede că „oricare înscrisuri" constituie act doveditor. Or, în cauză, au fost demonstrate cele două aspecte, fie şi prin înscrisurile de la filele 18 sau 46 fond, unde prin adeverinţa Primăriei se menţionează că în registrul agricol figurează casa de locuit a autorului reclamanţilor, iar preluarea s-a făcut în temeiul Decretului nr. 111/1951.
O asemenea dovadă justifică faptul că reclamanţii au calitatea procesuală, fiind persoane îndreptăţite în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât soluţia criticată a instanţelor ce s-au pronunţat în cauză nu cuprinde o abordare a fondului pricinii, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., să se admită recursul şi să se caseze Decizia atacată şi respectiv sentinţa, cu trimiterea cauzei la instanţa de fond.
Instanţa de trimitere nu numai că va cerceta fondul, dar va ţine cont şi de celelalte susţineri în apărare făcute în criticile din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii W.M. şi W.R. împotriva deciziei civile nr. 781/A din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 285 din 6 mai 2005 a Tribunalului Maramureş şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8625/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8819/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
