ICCJ. Decizia nr. 8674/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 391 din 12 noiembrie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Prefecturii Mureș și C.T.S. Tg. Mureș, numitul G.V.S. a solicitat să i se restituie în natură sau în echivalent imobilul situat în municipiul Tg. Mureș, înscris în C.F., compus din 6 camere și 2 dependințe la parter, 4 camere și 4 dependințe la etaj, 4 pivnițe și o spălătorie la subsol și teren în suprafață de 644 mp, în valoare aproximativă de 6,5 miliarde de lei.
în motivarea notificării solicitantul a arătat că imobilul a aparținut în proprietate bunicilor săi și a fost naționalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 deoarece proprietarii nu au fost "moșieri sau exploatatori", bunicul persoanei îndreptățite fiind maistru militar, iar bunica casnică și că nu aveau altă avere decât acest imobil.
La data de 23 septembrie 2002 reclamantul G.V.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.T.S. Tg. Mureș pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i restituie în natură imobilul din Tg. Mureș, județul Mureș, cu motivarea că deși notificată conform Legii nr. 10/2001, persoana juridică deținătoare nu a dat nici un răspuns solicitării.
Prin întâmpinările din 10 decembrie 2002 și 15 ianuarie 2003 (filele 62 și 66 dosar de fond), pârâtul C.T.S. Tg. Mureș s-a apărat în sensul că nu are calitate procesuală în cauză deoarece imobilul revendicat de reclamant nu mai este deținut de pârât, fiind predat prin Protocolul de predare-primire încheiat la 7 noiembrie 2002 către Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție Tg. Mureș.
La data de 13 februarie 2003 reclamantul G.V.S. a formulat o precizare de acțiune (fila 74 dosar de fond) prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție Tg. Mureș și a cerut să se constate nulitatea absolută a protocolului încheiat între cei doi pârâți cu privire la transmiterea imobilului revendicat.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 358 din 23 aprilie 2003, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, soluție confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, care, prin decizia nr. 188/A din 9 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au motivat că imobilul revendicat a fost preluat cu titlu în proprietatea statului și că "este irelevantă pentru prezenta cauză valabilitatea protocolului încheiat între instituțiile pârâte, din moment ce ambele se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, situație în care reclamantul apelant nu poate primi în natură imobilul solicitat, acesta fiind exceptat de la restituire, prin textul legal indicat anterior". S-a mai motivat că protocolul de predare-primire nu constituie un act de înstrăinare în sensul art. 46 din Legea nr. 10/2001, această transmitere făcându-se fără schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului, care este Statul Român.
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G.V.S., care a invocat următoarele motive de casare: imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil deoarece autorii reclamantului făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare; deși pârâtul C.T.S. Tg. Mureș nu a răspuns la notificare, totuși, la 7 noiembrie 2002, la un an de la notificare, a încheiat un protocol cu Serviciul Teritorial Tg. Mureș al Parchetului Național Anticorupție căruia i-a transmis dreptul de administrare și de folosință asupra imobilului, ambii pârâți fiind de rea-credință deoarece cunoșteau solicitarea reclamantului; instanțele au aplicat greșit prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul nu mai era necesar pârâtului C.T.S., nemișcătorul fiind impropriu continuării activității acestei instituții datorită vechimii și degradării bunului, pârâtul primind un alt sediu, imobilul fiind în prezent liber și restituibil în natură; instanțele au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Atât prin notificare, cât și prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul G.V.S. a solicitat să se decidă că imobilul revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 a fost trecut în proprietatea statului prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 întrucât antecesorii reclamantului făceau parte din categoriile sociale exceptate de la naționalizare, că le-a fost încălcat dreptul de proprietate în condițiile în care nemișcătorul era singurul bun imobil din patrimoniul lor și, pe cale de consecință, statul nu are constituit un titlu valabil asupra bunului.
Deși chestiunea discutată era de esența litigiului, din studiul actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond nu a analizat-o în nici un mod, în timp ce instanța de apel s-a mărginit să motiveze că imobilul revendicat "a fost preluat cu titlu în proprietatea statului", fără a cerceta, în lumina prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, care este acel titlu și, mai ales, dacă el a fost constituit în condițiile legii.
O atare omisiune, care a determinat o nerezolvare în fond a litigiului, conduce la soluția de admitere a recursului declarat de reclamant, casarea hotărârilor atacate și reluarea judecății.
Deși sesizat cu notificarea reclamantului din data de 12 noiembrie 2001, pârâtul C.R.T.S. Tg. Mureș a încheiat la data de 7 noiembrie 2002 un protocol cu Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție Tg. Mureș (filele 67-68 dosar de fond) ce a avut ca obiect preluarea imobilului situat în Tg. Mureș, și care era solicitat a fi restituit în natură, din administrarea primului pârât, în administrarea cel de al doilea.
Sesizat cu acest transfer al bunului imobil, reclamantul și-a completat acțiunea introductivă de instanță cu o cerere în nulitatea actului de înstrăinare a dreptului de a administra bunul, reclamantul susținând că protocolul s-a încheiat cu rea-credință deoarece ambii pârâți ar fi cunoscut că nemișcătorul este revendicat și că actul s-a încheiat tocmai în scopul ca imobilul să fie ocupat în continuare, cel puțin aparent, de o instituție publică și totodată să facă aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la acea dată, în sensul că situația imobilului ar fi fost esențială pentru buna desfășurare a unor activități de utilitate publică sau socială.
Or, și aceste aspecte determinate de acțiunea în nulitate protocolului din 7 noiembrie 2002 nu au fost analizate de cele două instanțe.
Potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în redactarea și numerotarea anterioară modificării operată prin Legea nr. 247/2005, actele juridice de înstrăinare inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Din textul citat rezultă că legiuitorul a folosit sintagma "acte juridice de înstrăinare" și nu aceea de "acte juridice de înstrăinare a dreptului de proprietate", tocmai pentru a cuprinde o arie cât mai largă de acte juridice având ca obiect transferul unor imobile care fac obiectul de reglementare a legii, inclusiv actele juridice ce privesc alte drepturi reale precum cel de administrare sau dezmembrămintele dreptului de proprietate.
întrucât restituirea în natură a imobilelor preluate de stat constituie regula și esența Legii nr. 10/2001, era de analizat că bunurile la care se referă legea și cu privire la care s-au făcut notificări au fost indisponibilizate, iar procedurile de înstrăinare către alte persoane decât cele îndreptățite s-au suspendat (pct. 43 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G. nr. 498/2003), înstrăinările nefiind posibile decât după soluționarea definitivă a procedurilor administrative și jurisdicționale generate de notificările persoanelor îndreptățite.
Deoarece s-a impus reluarea judecății, instanța de trimitere va verifica susținerile reclamantului-recurent conform cărora pârâtul C.T.S. Tg. Mureș a primit un alt sediu și că imobilul revendicat este în prezent liber urmând a fi avute în vedere și modificările aduse prin Legea nr. 247/2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8686/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8661/2005. Civil → |
|---|
