ICCJ. Decizia nr. 8675/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 152/2004, Tribunalul Prahova a respins ca prematur introdusă contestația formulată de numiții M.H.M., M.S. și M.H. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Pitești, prin Primar.
Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr. 1209/2004 a Curții de Apel Ploiești, ca efect al respingerii apelurilor declarate de contestatori.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut în esență că, în condițiile în care, nu s-a emis nici o decizie sau dispoziție la notificarea vizând retrocedarea mai multor imobile trecute în proprietatea statului în temeiul Decretului 92/1950, nu poate fi promovată o acțiune în justiție, conform prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestor dispoziții legale, accesul în instanță este conferit părții interesate abia după emiterea răspunsului la notificare, de către persoana notificată.
împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii M.H.M., M.S. și M.H. care au solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare ca efect al casării deciziei și pentru nevoia soluționării pe fond a litigiului.
în motivarea recursului au fost formulate următoarele critici deciziei atacate:
în mod greșit s-a ignorat împrejurarea că notificările vizând imobilele a căror retrocedare se solicită, au fost formulate în termenul legal.
Cei care nu au respectat termenele legii așa după cum acestea au fost prevăzute prin art. 23 din Legea 10/2001, sunt pârâții, în special Primăria Ploiești, situație în care, nu reclamanții, trebuiau sancționați, ci pârâții.
S-a mai invocat ca o critică a deciziei, greșita interpretare a sensului Legii nr. 10/2001 care trebuie înțeles ca având scopul rezolvării urgente a problemelor legate de restituirea imobilelor naționalizate ori trecute în mod abuziv la stat și nu cu scopul întârzierii soluționării acestor aspecte.
Recursul reclamanților este fondat.
Procedura de restituire a imobilelor potrivit Legii 10/2001, în mod cert debutează cu expedierea notificării de către persoana îndreptățită, conform art. 21 din această lege.
în speță, deși nu s-a făcut nici o dovadă a existenței și notificării unității deținătoare, Primăria recunoaște că s-au primit aceste notificări, inclusiv prin întâmpinare la motivele de recurs. Instanțele erau însă obligate a verifica expedierea lor atât pentru a se controla respectarea procedurii de restituire, cât și, respectarea termenelor impune de lege pentru trimiterea lor.
în condițiile confirmării notificărilor, aceleași, instanțe nu puteau însă respinge acțiunea ca prematur introdusă atâta timp cât, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001, unitatea notificată are obligația ca în termen de 60 de zile să răspundă la notificare.
A interpreta sensul legii ca dând posibilitatea persoanelor îndreptățite să promoveze acțiuni în justiție numai după emiterea răspunsului la notificare, înseamnă a lăsa la latitudinea unității deținătoare sau unității notificate, libertatea de a răspunde într-un termen ce s-ar putea prelungi atât de mult încât, ar putea pune în pericol însuși, dreptul la acordarea măsurilor reparatorii.
De aceea, lipsa răspunsului la notificare, va fi interpretată ca un refuz la cererea ce formează obiectul notificării, cu consecința admisibilității acțiunii în justiție având ca obiect, obligarea unității deținătoare sau a instituției abilitate ca, în condițiile art. 23 din Legea 10/2001 să emită decizie (dispoziție) motivată la notificarea primită.
Modalitatea în care trebuie să se răspundă cât și termenul emiterii răspunsului, sunt imperative și nu au caracter de recomandare.
De aceea, fiind îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul, au fost casate atât decizia cât și, sentința, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecată la prima instanță, respectiv la Tribunal, conform art. 312 C. proc. civ.
Cu prilejul rejudecării, vor fi verificate notificările expediate și, se va proceda la soluționarea pe fond a litigiului cu examinarea apărărilor tuturor părților implicate în proces.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8678/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8636/2005. Civil → |
|---|
