ICCJ. Decizia nr. 8688/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8688
Dosar nr. 7432/200.
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 180 din 30 martie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei comunei Talea, judeţul Prahova, numiţii B.E., O.S.V., C.I., B.S.S., şi G.S.E. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Talea, judeţul Prahova, compus din casă formată din două camere, sală şi grajd şi teren în suprafaţă de 100 mp.
Prin Dispoziţia nr. 104 din 16 aprilie 2004 Primarul comunei Talea, judeţul Prahova, a respins solicitarea petenţilor din notificarea amintită, moştenitori ai defunctului B.G.S., cu motivarea că primăria nu a fost deţinătoarea imobilului la data apariţiei Legii nr. 10/2001 şi nu are bunul înregistrat în patrimoniul său.
La data de 3 august 2004 reclamantele O.V., I.I. şi G.E. au contestat în justiţie dispoziţia primarului, solicitând anularea ei şi restituirea în natură a nemişcătorului.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor, B.Ş., care, prin Decizia penală nr. 2057/1994 a Curţii Supreme de Justiţie a fost achitat pentru crima de uneltire contra ordinii sociale şi a fost înlăturată măsura confiscării totale a averii. O parte a averii autorului a fost restituită moştenitorilor, nu şi imobilul în litigiu. Prin sentinţa civilă nr. 1476/2001 a Judecătoriei Sinaia s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1560/1980 încheiat între fostul OJCVL Prahova şi cumpărătorul V.P., astfel că bunul este restituibil în natură.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1309 din 22 noiembrie 2004, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 420 din 28 martie 2005, a admis apelul declarat de reclamante, a schimbat în tot sentinţa tribunalului, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia emisă de primar şi a dispus restituirea în natură a imobilului.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria comunei Talea, judeţul Prahova care a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii deoarece recurenta nu este deţinătoarea imobilului ce a făcut obiectul notificării, iar bunul nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat, în limitele pentru considerentele care succed:
Prin sentinţa penală nr. 950 din 23 septembrie 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, confirmată prin deciziile nr. 2816 din 6 noiembrie 1959 şi nr. 3033 din 9 decembrie 1959 ale Tribunalului Militar al Regiunii a II Militare, Colegiul de recurs, B.Ş., autorul reclamanţilor, a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională şi 5 ani interdicţie corecţională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale şi s-a dispus confiscarea totală a averii inculpatului.
Măsura confiscării totale a averii a fost adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din 30 noiembrie 1959 întocmit de executorul judecătoresc de pe lângă fostul Tribunal Popular al raionului Câmpina (fila 35 dosar de fond), iar imobilul ce formează obiectul litigiului de faţă a fost menţionat în art. 1 al amintitului proces-verbal.
Prin Decizia nr. 2057 din 15 decembrie 1994 Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva hotărârilor de condamnare ale numitului B.Ş., pe care le-a casat, a dispus achitarea acestuia şi a înlăturat măsura confiscării totale a averii.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg şi imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca o manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Pentru a fi în prezenţa unei asemenea ipoteze este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii: existenţa unei hotărâri penale de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică, prevăzută de legislaţia penală; infracţiunea să fi fost săvârşită ca o manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist; legea să prevadă posibilitatea aplicării măsurii confiscării averii; prin hotărârea penală menţionată să se fi aplicat pedeapsa complimentară a confiscării averii.
Folosirea de către legiuitor a sintagmei „infracţiuni de natură politică" implică depunerea de către persoana îndreptăţită, ca act doveditor, a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică, care a prevăzut ca măsură complimentară confiscarea averii. În aceste cazuri, entitatea obligată la restituire, respectiv instanţa judecătorească civilă, vor analiza şi vor aprecia incidenţa beneficiului legii în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz, prin raportarea infracţiunii invocate în textul hotărârii de condamnare la prevederile constituţionale actuale şi la ordinea juridică actuală.
Or, din cercetarea actelor dosarului se constată că demersul reclamantelor nu se găseşte în ipoteza reglementată de textul citat întrucât petentele nu se mai află în prezenţa unei hotărâri penale de condamnare a autorului lor pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică, cât timp atare hotărâre penală a fost casată urmare a exerciţiului unei căi extraordinare de atac, iar măsura confiscării averii a fost înlăturată în aceleaşi condiţiuni ale controlului judiciar.
Cu alte cuvinte, nici entitatea obligată la restituire ori la acordarea de alte măsuri reparatori şi nici instanţa judecătorească civilă nu se găsesc în ipoteza de a analiza ori de a aprecia dacă infracţiunea este ori nu de natură politică, cât timp hotărârea penală de condamnare a fost casată, iar autorul reclamantelor achitat. Textul citat din Legea nr. 10/2001 este incident numai atunci când hotărârea penală a rămas definitivă şi când organele îndrituite cu aplicarea acestei legi sunt chemate ele însele să analizeze şi să aprecieze dacă „infracţiunea este de natură politică" şi dacă textul din hotărârea penală mai este compatibil cu ordinea constituţională actuală.
Cum hotărârea penală a fost casată, iar măsura confiscării înlăturată chiar de instanţa penală prin exerciţiul unei căi de atac de reformare, temeiul acţiunii reclamantelor nu se mai circumscrie decât în prevederile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia".
Întrucât instanţele au soluţionat cauza în baza unui temei juridic inaplicabil speţei şi circumstanţelor sale, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reluarea judecăţii la instanţa competentă potrivit dreptului comun, respectiv la Judecătoria Sinaia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Talea, judeţul Prahova împotriva deciziei nr. 420 din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 1309 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Judecătoria Sinaia, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 868/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 862/2005. Civil → |
|---|
