ICCJ. Decizia nr. 872/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 872.
Dosar nr. 9488/200.
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Pe cale de notificări formulate în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, D.G. şi D.L. au solicitat Primăriei comunei Dofteana, judeţul Bacău, restituirea în natură a unui teren intravilan în suprafaţă de 140 mp la 6 septembrie 2001 şi a unui teren în suprafaţă de 145 mp la 8 februarie 2002.
Primarul comunei Dofteana a emis dispoziţia nr. 376 din 28 august 2003, prin care a respins cererea cu motivarea că solicitanţii nu au depus acte doveditoare din care să rezulte dreptul lor de proprietate şi preluarea abuzivă de către stat.
Prin contestaţia din 25 septembrie 2003, solicitanţii au cerut anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a terenului de 160 mp, motivând că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, iar preluarea terenului de către stat este de notorietate locală şi este confirmată de însăşi primăria notificată care a permis contestatorilor şi fiului lor să-l folosească pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale.
Contestaţia de mai sus a format dosarul nr. 8616/2003 pe rolul Tribunalului Bacău.
Separat de cele arătate, D.G. a cerut Prefecturii judeţului Bacău, prin petiţie, retrocedarea unui teren fâneaţă în suprafaţă de 16 prăjini, situat în punctul „Groapa lui Bucur" din comuna Dofteana, judeţul Bacău.
Cu adresa nr. 104975 din 15 octombrie 2003, Prefectura judeţului Bacău a comunicat petentului că din conţinutul petiţiei rezultă că a „pierdut deja un proces la Judecătoria municipiului Oneşti" prin care a revendicat terenul, iar notificarea depusă la Primăria comunei Dofteana fost soluţionată prin dispoziţia nr. 376 din 28 august 2003.
D.G. a formulat contestaţie la data de 30 octombrie 2003 solicitând anularea adresei de mai sus şi restituirea în natură a terenului de 16 prăjini (0,28 ha), motivând că Primăria comunei Dofteana i-a comunicat prin adresa nr. 4005 din 27 octombrie 2003 că figurează înscris cu terenul în cauză, fără specificarea vecinilor, în registrul agricol la poziţia de rol nr. 16 V 018 a satului Dofteana.
Această contestaţie a format dosarul aceleiaşi instanţe sub nr. 9297/2003, care, la data de 19 noiembrie 2003, a fost conexat la dosarul nr. 8616/2003.
Contestaţiile conexe descrise au fost respinse ca nefondate prin sentinţa civilă nr. 622 din 19 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă.
Tribunalul a reţinut că dispoziţia nr. 376 din 28 august 2003 emisă de Primarul comunei Dofteana este temeinică şi legală în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât contestatorii nu au depus până la data de 1 iulie 2003 acte doveditoare ale dreptului de proprietate pretins şi ale preluării abuzive a terenului de către stat, iar prin Decizia civilă nr. 760 din 7 mai 2002 a Tribunalului Bacău a fost respinsă acţiunea contestatorilor prin care au cerut să se constate că au dobândit drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 140 mp, care a făcut obiectul notificării ulterioare având ca temei al cererii de restituire în natură tocmai uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii.
A mai reţinut tribunalul că numai prin contestaţie au susţinut contestatorii că terenul are suprafaţa de 160 mp şi că aceştia sunt într-o confuzie afirmând că dispoziţia atacată priveşte şi terenul de 16 prăjini (0,28 ha), în realitate ei cerând prin notificare numai terenul de 140 mp.
Apelul declarat de contestatori a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 203 din 3 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel, secţia civilă.
Instanţa de apel a reţinut că, deşi au formulat cele două contestaţii conexate, contestatorii au notificat primăria numai pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 140 mp, nu şi pentru terenul de 16 prăjini (0,28 ha), iar dispoziţia emisă de primar este legală pentru că, într-adevăr, contestatorii nu au depus actele doveditoare privind dreptul de proprietate asupra terenului şi privind preluarea terenului de către stat, împrejurări atestate de încercarea contestatorilor de a-şi preconstitui titlu pentru teren, relevantă fiind în acest sens Decizia civilă nr. 766 din 7 mai 2001.
Cu privire la terenul de 16 prăjini, aceeaşi instanţă a stabilit că nu a făcut obiectul notificării, adeverinţele emise de primărie atestând că D.G. este înscris în registrul agricol, astfel că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, contestatorii fiind într-o confuzie „voită se pare", potrivit susţinerilor intimatei, contestatorii judecându-se „se pare" cu alt cetăţean asupra proprietăţii acestuia.
Contestatorii D.G. şi D.L. au declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia arată că motivarea hotărârii atacate este contradictorie şi străină de natura cauzei.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanţa de apel, referindu-se la terenul obiect al notificărilor din 6 septembrie 2001 şi din 8 februarie 2002, s-a limitat la a lua act că D.G. şi D.L. nu au făcut dovada că ei sau autorii lor au fost proprietarii terenului, iar acesta a fost preluat de stat, statuând în consecinţă că nu au beneficiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, mai ales că au încercat anterior, fără a reuşi, să-şi preconstituie titlu asupra terenului pe cale judecătorească izvorând din uzucapiune.
Asemenea rezolvare este pur formală, instanţa de apel neobservând că prin contestaţia dedusă judecăţii, contestatorii au susţinut că terenul în litigiu a fost primit zestre cu ocazia căsătoriei de la părinţii săi, considerând că este suficient, ca dovadă a dreptului de proprietate, faptul că au stăpânit terenul timp de peste 30 de ani.
În raport cu asemenea susţinere, instanţele aveau obligaţia de a manifesta rol activ în sensul de a cere contestatorilor să depună titlul de proprietate al lui L.V. (ori să-l solicite de la Arhivele Statului în cazul în care nu-l deţineau), să facă dovada transmisiunii succesorale de la L.V. la D.L., să cerceteze evidenţele agricole anterioare şi ulterioare anului 1955, an pretins a fi cel în care a avut loc înzestrarea, numi astfel putând fi lămurită pe deplin situaţia juridică a terenului şi verificându-se în consecinţă dacă aceasta face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001.
Simplul fapt al nedepunerii unor asemenea acte doveditoare în termenele şi în procedura Legii nr. 10/2001, nu scuteşte instanţele de judecată de a încuviinţa administrarea lor în faţa justiţiei în chiar pofida prevederilor articolului unic alin. (2) din OUG nr. 10/2003 (abrogate de altfel între timp), doar astfel asigurându-se dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului.
Nelegalitatea hotărârii atacate este evidentă în privinţa celuilalt teren (de 16 prăjini sau 28 ari) care a făcut obiectul judecăţii, instanţa de apel reţinând nejustificat, ca suficientă pentru soluţionarea cazului, confuzia în care s-ar fi aflat contestatorii, neobservând că, prin adresa nr. 104975 din 15 octombrie 2003, Prefectura judeţului Bacău a comunicat contestatorilor că şi acest teren a făcut obiectul dispoziţiei nr. 376 din 28 august 2003 emisă de Primarul comunei Dofteana.
Aşadar, nici în privinţa acestui teren, instanţele nu s-au preocupat să lămurească situaţia de fapt şi de drept.
Ori, în aceste condiţii, instanţa supremă este lipsită de posibilitatea de a exercita controlul judiciar în sensul reglementat prin art. 314 C. proc. civ., potrivit căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Pentru toate cele ce preced, recursul de faţă va fi admis, hotărârea dată va fi casată, iar, cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, prilej cu care se va proceda la lămurirea situaţiei de fapt şi a regimului juridic al terenurilor în litigiu potrivit celor arătate în prezentele considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii D.G. şi D.L. împotriva deciziei civile nr. 203 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 871/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8711/2005. Civil → |
|---|
