ICCJ. Decizia nr. 8876/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 9560 din 14 august 2002 reclamantul J.L. a chemat în judecată pârâții Universitatea Babeș Bolyai Cluj-Napoca, Primăria municipiului Cluj-Napoca, Statul Român prin Prefectura Cluj și prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, solicitând să se constate că este unic moștenitor al defunctului J.B., care a fost proprietar asupra cotei de ? din terenurile de 945 mp situat în Cluj-Napoca, str. H. nr. 37 și respectiv de 2597 mp din str. H. nr. 39, să se dispună restituirea către reclamant a suprafețelor de teren pe care sunt edificate construcții și să fie obligat Statul Român să-i plătească suma de 708.400 dolari SUA, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru întreaga suprafață a imobilelor revendicate, ori suma aferentă cotei din imobile care nu se pot restitui în natură.
în motivarea acțiunii s-a arătat că terenurile în litigiu au constituit proprietatea antecesorilor săi, J.B. (tată), J.J. (unchi) și J.E.(bunică) și au fost preluate de Statul Român prin Decretele nr. 209/1961, 173/1964 și 223/1974, fiind în administrarea Universității Babeș-Bolyai Cluj; pentru aceste terenuri a formulat notificare, în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 485 din 21 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea, cu motivarea că procedura administrativă prealabilă nu a fost urmată de reclamant în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv că notificarea s-a înregistrat la 11 octombrie 2001, deși trebuia înregistrată cel mai târziu la 14 august 2001, iar pe de altă parte, că actele emise în cadrul acestei proceduri nu au fost contestate, în termenele prevăzute de lege.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că în mod greșit s-a respins cererea fără a se intra în cercetarea fondului, că el a formulat notificarea cu respectarea termenelor legale.
Prin decizia civilă nr. 2011/A din 17 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința, astfel: s-a modificat în parte decizia nr. 16168 din 8 noiembrie 2001 emisă de Universitatea Babeș-Bolyai în sensul că a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a suprafeței de 210 mp înscris în C.F. Cluj-Napoca, nr. top 12309/2/1. A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să emită în favoarea reclamantului titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru echivalentul în lei al sumei de 183.260 Euro. A fost obligată instituția publică implicată în privatizare să emită în favoarea reclamantului acțiuni până la echivalentul în lei a sumei de 182.260 Euro.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile art. 700 c. civ., întrucât prin dispoziții speciale derogatorii de la dreptul comun privind termenul de acceptare a succesiunii, în cazul moștenitorilor proprietarilor imobilelor preluate abuziv de stat acest termen coincide cu termenul pentru depunerea notificării și este cel rezultat în urma prelungirii termenului inițial, prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, astfel că notificările adresate de reclamant Universității Babeș-Bolyai și Primăriei municipiului Cluj-Napoca au fost formulate în termen legal.
S-a mai reținut că un alt motiv de nelegalitate a sentinței derivă din greșita apreciere a tardivității depunerii plângerii în instanță, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 16168 din 8 noiembrie 2001 emisă de Universitatea Babeș Bolyai către reclamant iar Primăria municipiului Cluj-Napoca a refuzat să răspundă în termenul legal notificării adresate.
Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, potrivit expertizei efectuată la fond și completată în apel, este liberă suprafața de 210 mp, pentru care reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură. Pentru suprafața de teren ocupată de construcții și pentru cea necesară bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent "în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și ținând seama că reclamantul a optat ca pentru 50 % din valoarea terenului să-i fie acordate titluri de valoare, iar pentru 50 % acțiuni.
împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs Municipiul Cluj-Napoca, reprezentat prin primar, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, prin primar.
Motivele de recurs formulate de Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul local Cluj-Napoca sunt identice ca formă și în conținut; se invocă drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, se susțin, în esență, următoarele critici:
- instanța a făcut o greșită aplicare a legii întrucât reclamantul a depus notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 la 3 luni după termenul legal, respectiv la data de 11 octombrie 2001 față de data de 14 august 2001 care reprezenta ultim termen;
- reclamantul nu a făcut dovada că este unic moștenitor al antecesorului său J.B.;
- imobilul în litigiu a fost expropriat pentru utilitate publică, prin Decretul nr. 209/1961, iar scopul exproprierii a fost atins prin construirea complexului studențesc "Hașdeu", astfel că restituirea în natură nu este posibilă;
- raportat la prevederile Legii nr. 213/1998, terenul în litigiu aparține domeniului public al statului, astfel că și sub acest aspect acțiunea este inadmisibilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. și invocă următoarele critici:
- Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Cluj nu are calitate procesuală pasivă;
- instanța de apel nu a analizat mijloacele de apărare formulate prin întâmpinare, art. 304 pct. 10 C. proc. civ.;
- soluția de admitere a apelului este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât:
- reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 20-31 din Legea nr. 10/2001;
- reclamanta a înregistrat acțiunea la tribunal cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei Universității Babeș Bolyai;
- dreptul reclamantului de a accepta succesiunea s-a prescris, întrucât nu a depus cererea de restituire până cel mai târziu la data de 14 august 2001;
- reclamantul nu a contestat decizia emisă de unitatea deținătoare și nu a făcut dovada că este unic moștenitor.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de prevederile legale, aplicabile, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Susținerea celor trei recurenți vizând faptul că reclamantul a depus notificările în cauză cu depășirea termenului legal este neîntemeiată.
Recurenții sunt în eroare cu privire la reținerea ca ultim termen pentru depunerea notificărilor a datei de 14 august 2001.
Data limită de depunere a notificărilor în materia Legii nr. 10/2001 este 14 februarie 2002, ca urmare a faptului că termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii a fost prelungit cu încă 6 luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. în raport de această dată, reclamantul a adresat notificările în termen legal.
împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada că este unic moștenitor al antecesorului său, este irelevantă în materia Legii nr. 10/2001.
Calitate procesuală activă în litigiile ce fac obiectul acestei legi au persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, astfel cum sunt menționate expres prin dispozițiile art. 3.
Potrivit art. 4 alin. (3) din același act normativ, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Conformându-se acestor dispoziții legale și dovedind că este moștenitorul antecesorilor săi, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001.
Contrar susținerilor din motivele de recurs, reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, adresând notificări Primăriei Cluj-Napoca, Prefecturii Cluj și Universității Babeș Bolyai; împrejurarea că instituțiile notificate nu rezolvă aceste notificări, pasând răspunderea între le sub considerentul competenței, nu este imputabilă reclamantului și nu poate afecta interesele legitime ale acestuia.
De observat că Universitatea Babeș Bolyai a răspuns notificării reclamantului prin decizia nr. 16168 din 8 noiembrie 2001, în sensul că restituirea în natură nu este posibilă iar măsuri reparatorii prin echivalent bănesc se acordă conform dispozițiilor Cap. V din Legea nr. 10/2001, care trebuie solicitate Prefecturii Cluj.
Prin acțiunea adresată instanței de judecată reclamantul a atacat atât această decizie cât și lipsa răspunsului din partea celorlalte instituții notificate.
Nu se poate reține critica privind înregistrarea acțiunii la instanță, cu depășirea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Cu probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada datei comunicării deciziei emisă de Universitatea Babeș Bolyai către reclamant, astfel că, instanța de apel a reținut în mod corect că plângerea împotriva acesteia a fost formulată în termenul legal.
Nu sunt întemeiate nici criticile vizând rezolvarea în fond a cauzei.
Instanța de apel a reținut în mod corect că în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, conform constatărilor din raportul de expertiză efectuată în cauză; pentru diferența de teren expropriată, ocupată de construcții noi sau afectată servituților legale, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Motivarea prezentată se consideră răspuns la motivele de recurs formulate de cei trei recurenți în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectivele critici fiind, oarecum, asemănătoare.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu se mai analizează, față de abrogarea acestui text de lege prin Legea nr. 219/2005, dispozițiile procedurale fiind de imediată aplicabilitate.
Referitor la motivul de recurs întemeiat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se reține că este nefondat.
Legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice este dată de prevederile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât în cauză, reclamantul a optat ca pentru 50 % din valoarea terenului să-i fie acordate titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Față de toate considerentele expuse, Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8894/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8869/2005. Civil → |
|---|
