ICCJ. Decizia nr. 8999/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8999
Dosar nr. 29685/1/2005
(nr. vechi 13223/2005)
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 1 februarie 2005, T.E., M.S. şi G.A. au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 306 din 17 decembrie 2004 emisă de A.V.A.S. şi obligarea Statului Român la restituirea prin echivalent a bunurilor preluate în mod abuziv.
Prin sentinţa nr. 385 din 12 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea reclamantelor în contradictoriu cu A.V.A.S. A anulat Decizia nr. 306 din 17 decembrie 2004 emisă de pârâtă. A dispus obligarea A.V.A.S. la restituirea prin echivalent, către reclamante, a fostei U.C. din satul Papaut, comuna Zagon, judeţul Covasna, astfel cum a fost aceasta identificată şi evaluată de expertul K.N. din Târgu Mureş, prin raportul de expertiză extrajudiciară din 12 decembrie 2002, cu respectarea dispoziţiilor art. 34 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantele sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3. Astfel, la data preluării U.C. de către stat, aceasta era proprietatea S.N.C.I.L.P.K.C., reprezentata de dr. Z.K. si B.B., coproprietarii firmei, fiind de necontestat calitatea de asociat a bunicului reclamantelor. Faţă de împrejurarea că reclamantele nu au depus la dosar o dovadă a acceptării exprese a succesiunii de pe urma bunicului lor, tribunalul a făcut aplicaţiunea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. S-a constatat totodată că a fost dovedită de către reclamante vocaţia la succesiune. S-a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că aceasta nu poate acorda despăgubiri băneşti, aşa cum s-a solicitat prin notificare, având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora conţinutul măsurii reparatorii prin echivalent urmează a se stabili de A.V.A.S. prin negociere cu reclamantele.
Apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 1477 A din 31 octombrie 2005.
S-a reţinut de către instanţa de apel că legitimarea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din calitatea sa de emitentă a deciziei a cărei anulare se cere şi este susţinută şi de dispoziţiile art. 24 alin. (32) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005. Instanţa a reţinut ca nefondată şi critica privind tardivitatea depunerii actelor doveditoare de către reclamante, în raport de dispoziţiile art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia, arătând că deşi pârâta a soluţionat notificarea cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege nu s-a dovedit că ar fi solicitat anterior reclamantelor completarea actelor anexate acesteia, iar actele depuse la dosar dovedesc calitatea autorului reclamantelor de asociat al uzinei supusă naţionalizării şi vocaţia reclamantelor la moştenirea rămasă de pe urma bunicului lor. Totodată, a arătat că restituirea prin echivalent dispusă de instanţa de judecată nu înseamnă obligatoriu restituirea prin acordarea de despăgubiri băneşti ci restituirea în forma şi condiţiile impuse de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. , solicitând admiterea acestuia, cu modificarea în tot a deciziei pronunţată în apel, admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei tribunalului în sensul respingerii acţiunii reclamantelor ca netemeinică şi nelegală. A arătat că instanţele au admis probe peste termenul legal şi au motivat hotărârile pe actele prezentate de intimatele-reclamante în faţa instanţei de judecată. Al doilea motiv de recurs a vizat aspectul potrivit căruia s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 32 din Legea nr .10/2001, în raport de care era necesară identificarea persoanelor juridice care după naţionalizare au preluat patrimoniul S.N.I.L. din Papauti, comuna Zagon, judeţul Covasna, la care antecesorul intimatelor-reclamante a fost asociat/acţionar. Aşadar, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acţiunile deţinute de antecesorul intimatelor-reclamante trebuia să se facă dovada că patrimoniul S.N.I.L. din Papauti a fost preluat de societăţi privatizate de A.V.A.S. sau aflate încă în portofoliul acesteia. S-a arătat totodată că era necesară dovedirea calităţii de acţionar a autorului reclamantelor cu extras din registrul acţionarilor la societatea naţionalizată şi la data preluării abuzive a acesteia, respectiv iunie 1948, iar pentru dovedirea pretenţiilor acestora era necesară depunerea ultimului bilanţ contabil al societăţii înaintea naţionalizării, în speţă la 31 decembrie 1947. Prin al treilea motiv de recurs, s-a arătat că faţă de noile reglementări în domeniu, respectiv art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată şi Legea nr. 247/2005, rezultă în mod evident că A.V.A.S. nu mai are competenţa legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent ci numai de a propune acordarea acestora în condiţiile legii, instituţiei competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În final, cel de-al patrulea motiv de recurs priveşte nelegalitatea omologării raportului de expertiză extrajudiciară a expertului K.N. din data de 12 decembrie 2002 privind evaluarea fostei U.C., apreciindu-se că este obligatoriu să se facă dovada parcurgerii procedurii reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 32 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, în forma aplicabilă la data introducerii acţiunii, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr.1 19/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital, iar acţiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptăţite, de către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii comerciale.
Alin. (3) al art. 32 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin Decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanţelor publice, în situaţia în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate.
Se reţine că în speţa dedusă judecăţii nu s-a stabilit dacă patrimoniul fostei U.C. a fost preluat de una din societăţile privatizate de A.V.A.S.
Se impune astfel casarea deciziei pronunţată în apel pentru ca în rejudecare să se stabilească cine este unitatea deţinătoare care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate şi dacă aceasta a fost privatizată de A.V.A.S.
Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, va fi casată Decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, urmând a se analiza, sub formă de apărări şi celelalte susţineri din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1477 A din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9003/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
