ICCJ. Decizia nr. 889/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 889.
Dosar nr. 7869/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8/P din 19 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatoarea SC G.M.M. SRL Satu Mare în contradictoriu cu intimata SC I. SRL Caracal în favoarea Tribunalului Satu Mare, reţinându-se următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 5023 din 30 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Satu Mare s-a respins contestaţia la executare.
Tribunalul Satu Mare, prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2005 a admis recursul formulat împotriva sentinţei de fond, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. S-a reţinut că deşi judecătoria a fost investită cu o contestaţie la executare în temeiul art. 10 alin. (2) din OG nr. 5/2001, în cadrul căruia se pot formula şi apărări de fond, a analizat contestaţia doar prin prisma art. 399 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o netratare a fondului.
Prin sentinţa civilă nr. 850 din 8 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Satu Mare s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare. S-a reţinut că invocându-se în temeiul art. 10 alin. (2) din OG nr. 5/2001 apărări de fond, aceste dispoziţii trebuie corelate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă care prin art. 399 alin. (1) reglementează contestaţia la titlu.
Titlul care se contestă este o somaţie de plată emisă de Tribunalul Satu Mare, această instanţă fiind competentă în conformitate cu art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Satu Mare cu motivarea că în contestaţia la executare se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu în condiţiile art. 10 alin. (2) din OG nr. 5/2001, fiind astfel incidente prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei civile de stabilire a competenţei de soluţionare a cauzei a formulat recurs pârâta SC I. SRL criticând-o pentru următoarele, motive ce se încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr.1707/LC/ 2003 Tribunalul Satu Mare şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Această sentinţă nu a fost recurată de către contestatoare, ceea ce înseamnă că s-a formulat o contestaţie la executare împotriva formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
Susţinerea în sensul că de fapt s-a formulat contestaţie la titlu, fiind vorba de o sentinţă pronunţată în baza OG 5/2001 care nu a fost atacată cu contestaţie în anulare, nu mai are nici o relevanţă atât timp cât sentinţa civilă nr. 1707/LC/2003 nu a fost recurată.
Acţiunea reclamantei este o contestaţie la executare, introdusă împotriva formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc şi nu o contestaţie la titlu, ceea ce atrage competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 10 din OG nr. 5/2001, cel interesat poate face contestaţie la executare potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă; prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a atacat ordonanţa de admitere a cererii creditorului cu acţiune în anulare prevăzută de art. 8.
Prin contestaţia la executare ce face obiectul litigiului, contestatoarea invocă apărări de fond, precizând că s-au restituit mărfuri necorespunzătoare calitativ de către partenerul extern; mărfurile făcând obiectul convenţiei de prestări servicii încheiat între părţile din litigiu.
În acest context, se arată valoarea mărfurilor restituite de partenerul extern, precum şi valoarea cheltuielilor suplimentare efectuate pentru aducerea la calitatea corespunzătoare a bunurilor respective.
Prin apărările de fond se contestă astfel întinderea titlului executoriu, ceea ce potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă art. 400 alin. (2), reprezintă contestaţie la titlu, art. 10 din OG nr. 5/2001 precizând aplicabilitatea dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Faţă de prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care contestaţia privind întinderea titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, se constată că în mod corect a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Faptul că împotriva sentinţei de declinare a competenţei nu s-a declarat recurs, nu împiedică ivirea unui conflict de competenţă.
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Art. 377 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., prevede că sunt hotărâri irevocabile, hotărârile fără drept de apel, nerecurate.
Reţinând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate în cadrul recursului, critici ce atrag incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 8/P din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 862/2005. Civil → |
|---|
