ICCJ. Decizia nr. 9155/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9155
Dosar nr. 8141/200.
Şedinţa de la 11 noiembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 24751 din 1 noiembrie 2002 pe rolul judecătoriei Timişoara, C.B. România SA şi sucursala Timişoara, au chemat în judecată pe pârâţii T.I., R.S.D. şi P.E., solicitând instanţei, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate:
- că hotărârile Adunării generale a asociaţiei PAS B.T. SA cuprinse în procesul-verbal din 2 martie 2002, în întregul lor (ca număr şi conţinut) nu pot produce efecte, fiind nule de drept;
- nulitatea absolută a actului adiţional autentificat sub nr.638 din 5 martie 2002 la Biroul Notarului Public S.R.;
- pe cale de consecinţă să desfiinţeze încheierea civilă nr. 149 din 20 martie 2002 pronunţată în dosarul nr. 174/PJ/2002.
Instanţa investită cu soluţionarea cererii, prin sentinţa civilă nr. 2097 din 5 martie 2003, a respins excepţiile de tardivitate a introducerii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor; a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei sucursala Timişoara a C.B. România S.A.; a respins acţiunea civilă formulată de această reclamantă împotriva pârâţilor T.I., R.S.D. şi P.E. ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosinţă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor T.I., R.S.D. şi P.E. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de C.B. România SA împotriva pârâţilor mai sus arătaţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele: potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, acţiunea în nulitate absolută fiind imprescriptibilă; sucursala este o unitate fără personalitate juridică şi, nefiind subiect distinct, nu se poate adresa instanţei de judecată pentru soluţionarea unui litigiu; reclamantele au solicitat constatarea nulităţii unor acte juridice ce emanau de la asociaţia PAS B.T., care nu a fost chemată în judecată, persoanele fizice pârâte semnând actele contestate în numele asociaţiei pe care o reprezentau, nu în nume propriu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele, care a fost respins de Tribunalul Timiş prin Decizia civilă nr. 1270 A din 26 septembrie 2003, instanţa de apel însuşindu-şi motivarea de la fond.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 1462 din 23 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamante, a casat sentinţa civilă nr. 2097 din 5 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara şi Decizia civilă nr. 1270 din 26 septembrie 2003 a Tribunalului Timiş şi a trimis cauza aceluiaşi tribunal pentru soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 149 din 20 martie 2002 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 174/PJ/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
asociaţia PAS B.T. a fost înfiinţată în temeiul Legii nr. 77/1994, privind privatizarea societăţilor cu capital de stat, în prezent abrogată, iar soluţionarea cererilor privind modificarea actelor constitutive, lichidarea acestor persoane de drept privat se realizează în condiţiile prevăzute de OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ ce constituie cadrul legislativ general în acest domeniu; controlul legalităţii încheierii se putea realiza numai în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisă îndeplinirea acestei funcţii procesuale în cadrul unei proceduri de drept comun, întrucât s-ar ajunge ca instanţa care a pronunţat hotărârea să-şi exercite controlul asupra propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel permis de lege; reclamantele vizează, în principal, nelegalitatea încheierii nr. 149/2002, invocând nevalabilitatea unor acte pe baza cărora s-au operat modificări în actele constitutive ale persoanei juridice, situaţie în care controlul hotărârii de mai sus se realizează strict în cadrul căii de atac a recursului reglementat de art. 11 din OG nr. 26/2000 care, deşi se referă la procedura constituirii persoanelor juridice, potrivit principiului simetriei actelor juridice, calea de atac se extinde la toate hotărârile pronunţate în domeniu, incluzând modificarea actelor constitutive sau lichidarea persoanei juridice.
Tribunalul Timiş, investit cu soluţionarea recursului declarat de recurentele C.B. România S.A. şi sucursala Timişoara împotriva încheierii nr. 149/2002, prin încheierea nr. 386 /R din 14 aprilie 2005, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii naturii juridice şi a competenţei de soluţionare a cererii înregistrate sub nr. 24571 din 1 noiembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Timiş a avut în vedere următoarele: OG nr. 26/2000 prevede structura asociaţiilor şi fundaţiilor precum şi o procedură necontencioasă specifică în cazul constituirii, modificării, dizolvării şi lichidării asociaţiilor şi fundaţiilor, procedură specială, derogatorie de la dreptul comun al procedurilor necontencioase, reprezentat de art. 331-339 C. proc. civ.; modificarea actelor constitutive ale PAS-urilor nu este supusă de O.U.G nr. 88/1997 unor dispoziţii derogatorii speciale şi se va face conform normelor de drept generale în materie necontencioasă, având în vedere că normele de drept speciale sunt de strictă interpretare şi aplicare; OG nr. 26/2000 nu constituie cadrul normativ general în domeniul PAS-urilor; principiul simetriei actelor juridice invocat de Curtea de Apel Timişoara în calificarea acţiunii ca recurs nu are aplicabilitate în prezenta cauză.
Competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierii nr. 149/2002 a Judecătoriei Timişoara revine Tribunalului Timiş, pentru cele ce succed.
Curtea de Apel Timişoara a calificat corect acţiunea reclamantelor ca fiind recurs împotriva încheierii nr. 149/2002 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 174/P.J./2002 deoarece, deşi reclamantele încearcă să dea cererii lor caracterul unei acţiuni în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., scopul final vizează anularea încheierii sus-menţionate, ce nu se poate realiza decât prin exercitarea unei căi de atac.
Corect a reţinut aceeaşi curte de apel că reclamantele, invocând nevalabilitatea unor acte pe baza cărora s-au operat modificări în actele constitutive ale persoanei juridice, au vizat nelegalitatea încheierii nr. 149/2002, controlul judiciar al acestei hotărâri realizându-se strict în cadrul căii de atac a recursului reglementat de art. 11 din OG nr. 26/2000. Controlul legalităţii încheierii nu se poate realiza decât în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisă îndeplinirea acestei funcţii procesuale în cadrul unei proceduri de drept comun deoarece s-ar ajunge la situaţia ca instanţa care a pronunţat hotărârea să-şi exercită controlul asupra propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel permis de lege.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., tribunalele judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a prezentului recurs în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9160/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8915/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
