ICCJ. Decizia nr. 9160/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9160
Dosar nr. 16699/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 9 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta M.O. a solicitat modificarea deciziei nr. 1120 din 5 decembrie 2002 emise de pârâta SC A. SA Prahova, în sensul restituirii unui rest de teren în suprafaţă de 1,937 ha şi acordarea unor despăgubiri pentru construcţiile, anexă la fostul conac, demolate.
Acţiunea a fost precizată ulterior, în sensul că se solicită în natură retrocedarea a 1,93 ha teren şi în echivalent, pentru construcţiile demolate, să i se restituie alte construcţii, existente pe terenul ce a aparţinut tatălui său, defunctul A.I.
După administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu, Tribunalul Prahova a pronunţat sentinţa civilă nr. 298 din 28 martie 2003 prin care a respins ca neîntemeiată contestaţia.
S-a reţinut în motivare că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 pentru o suprafaţă de 39.000 ha, astfel încât nu se mai pot face alte restituiri potrivit Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti care prin Decizia civilă nr. 1014 din 2 aprilie 2004 a admis pe fond contestaţia, a modificat în parte Decizia nr. 1120/2002 emisă de SC A. SA Drăgăneşti. S-a constatat dreptul reclamantei-apelante la măsuri reparatorii, pentru diferenţa de teren de 9499,71 mp identificată prin expertiză, precum şi pentru clădirile demolate, aflate anterior pe teren.
Cererea de lămurire a dispozitivului, formulată de apelanta-reclamantă, a fost respinsă prin încheierea din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea deciziei de admitere a apelului s-a constatat că în mod necontestat imobilul teren şi construcţii a fost preluat abuziv de la tatăl reclamantei, a cărui moştenitoare este, iar suprafaţa de 9499,71 mp este aferentă conacului şi nu are destinaţia de teren agricol, pentru a intra sub incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai constatat, pe baza probei cu expertiză, că pârâta a edificat construcţii noi pe terenul în litigiu, ele neputând fi atribuite în compensare pentru clădirile demolate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamanta a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, se susţine că prin decizie nu sunt menţionate măsurile reparatorii la care este îndreptăţită, iar în cauză s-a făcut o greşită interpretare a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care stabileşte principiul că se poate acorda o compensare în natură cu alte bunuri, iar în speţă atribuirea clădirilor noi edificate de pârâtă ar reprezenta o asemenea măsură reparatorie potrivită.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În cauză această ipoteză nu este întrunită. Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, instanţa de apel a manifestat rol activ, dispunând efectuarea unor expertize, ale căror concluzii, interpretându-le, a ajuns la soluţia pronunţată, în sensul că imobilele nou edificate după anul 1970 sunt necesare intimatei-pârâte pentru desfăşurarea activităţii curente.
Această apreciere a situaţiei de fapt nu intră sub cenzura instanţei de recurs. Faptul că potrivit expertizei refăcute valoarea construcţiilor noi este apropiată de cea a construcţiilor demolate, la care este îndreptăţită reclamanta, nu conduce automat la compensarea cerută de reclamantă.
Acest mod de dezdăunare, prin echivalent, este prevăzut şi de Legea nr. 10/2001, republicată în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005. Într-adevăr, art. 10 prevede în alin. (2) stabilirea prin echivalent a măsurilor reparatorii în cazul în care pe terenul preluat abuziv s-au edificat construcţii noi, autorizate.
Întrucât instanţa de apel a interpretat corect litera şi spiritul Legii nr. 10/2001 prin Decizia pronunţată, prezentul recurs se va respinge ca nefondat, nefiind în prezenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M.O., împotriva deciziei civile nr. 1014 din 2 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9172/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9155/2005. Civil → |
|---|
