ICCJ. Decizia nr. 9172/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9172
Dosar nr. 3217/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 1990/2001, C.A. a solicitat Primăriei Cluj Napoca restituirea în natură a terenului, grădină în suprafaţă de 1202 mp, pe care l-a moştenit de la părinţii săi, ce îl deţineau ca proprietate extratabulară încă din anul 1949. După decesul părinţilor, a intervenit un partaj voluntar cu sora sa, astfel că reclamantului i-a revenit terenul pretins prin notificare şi expropriat de la el în anul 1985, respectiv 1987.
Prin dispoziţia nr. 1040/2004 Primarul municipiului Cluj-Napoca i-a respins notificarea, cu motivarea că petentul nu a făcut dovada proprietăţii asupra terenului.
Împotriva acestor dispoziţii petentul a formulat plângere, iar Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1057 din 7 mai 2004 a respins-o.
A reţinut instanţa că înscrisurile depuse de reclamant (declaraţia de impunere, extrasul de carte funciară în care apar persoanele de la care se pretinde că au cumpărat părinţii săi, decretele de expropriere, certificatele de moştenitor) nu fac dovada dreptului de proprietate.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, care prin Decizia civilă nr. 2503 din 10 decembrie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
S-a motivat în acelaşi sens, adăugându-se în plus că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 privind dobândirea pe cale de succesiune a dreptului de proprietate asupra nemişcătoarelor şi nici cele vizând dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, care ar fi trebuit constatată până în anul 1974, când prin efectul Legilor nr. 58 şi 59 terenurile au fost scoase din circuitul civil.
Împotriva acestei decizii în termen legal reclamantul a declarat recurs, în care a invocat nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine astfel în esenţă că este privat de dreptul său de proprietate asupra imobilului moştenit de la părinţi, în condiţiile în care a depus suficiente dovezi ale proprietăţii, în condiţii similare cu sora sa, a cărei moştenitoare a obţinut câştig de cauză exact pe baza aceloraşi probe. A depus copia sentinţei civile nr. 996/2004 a Tribunalului Cluj.
Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a formulat întâmpinare în combaterea motivelor de recurs.
Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa modificării hotărârilor pronunţate şi a obligării pârâtului să emită o nouă dispoziţie, în locul celei anulate prin prezenta decizie, conform Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii, pentru următoarele considerente.
Consideraţiile instanţei de fond şi ale instanţei de apel sunt perfect valabile în condiţiile unor acţiuni în revendicare de drept comun, în care exigenţele probei dreptului de proprietate impun prezentarea dovezilor incontestabile ale modului originar sau derivat de dobândire a acestui drept, la care se adaugă particularităţile reglementărilor privind cărţile funciare.
Trebuie observat însă că în cauză suntem în prezenţa unei acţiuni în retrocedare formulată în temeiul unei legi speciale, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989. Din întreaga reglementare a acestui act normativ de reparaţie rezultă voinţa legiuitorului de a deroga, în mai multe privinţe de la principiile de drept comun ale dreptului civil sau procesual civil: reguli de drept succesoral, autoritatea lucrului judecat, probe etc.
În aplicarea legii, judecătorul trebuie să aibă în vedere, pe lângă litera acesteia şi spiritul legii, recurgând, când textele sunt neclare sau insuficiente, la interpretarea teleologică.
Această metodă a interpretării evolutive a normelor juridice, în lumina concepţiilor care prevalează în zilele noastre în statele democratice, este prezentă şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului atunci când interpretează Convenţia (în acest sens, CEDO, dec. 6 noiembrie 1980, Guzzardi contra Italia).
În speţă, având de aplicat Legea nr. 10/2001, lege specială cu caracter reparator, se va ţine seama că ea conţine dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în privinţa probei dreptului de proprietate.
Astfel, art. 24 alin. (1) din legea republicată prevede că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Prin decretul nr. 175/1985 (f. 10–13 fond) reclamantului rezultă că i s-au expropriat terenuri şi construcţii în Cluj-Napoca şi de la aceeaşi adresă i s-a mai expropriat prin Decretul nr. 201/1987 (f. 16 – 18 fond) suprafaţa de 685 mp teren.
Coroborând aceste înscrisuri (suficiente în concepţia Legii nr. 10/2001) cu celelalte numeroase (declaraţii de impunere, înştiinţări ale autorităţilor vremii, proces-verbal de impunere ş.a.) rezultă că prezumţia dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului expropriat este foarte puternică şi nu a fost înlăturată de pârât prin dovezi contrare.
În consecinţă, recursul fiind fondat, se va admite, cu consecinţa casării hotărârilor judecătoreşti pronunţate, iar pe fond a admiterii contestaţiei, anulării dispoziţiei primarului, care va fi obligat să emită o nouă dispoziţie, după analizarea notificării şi a situaţiei actuale a imobilului, conform Legii nr. 10/2001, republicată la 2 septembrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C.A., împotriva deciziei civile nr. 2503/A/ din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 1057 din 7 mai 2004 a Tribunalului Cluj şi rejudecând:
Admite contestaţia reclamantului împotriva dispoziţiei nr. 1040/2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca pe care o anulează şi dispune obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii conform Legii nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3395/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 9160/2005. Civil → |
|---|
