ICCJ. Decizia nr. 921/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 921.
Dosar nr. 8298/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Sibiu, prin încheierea nr. 6002 din 14 septembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 8525/2004 a încuviinţat începerea executării silite împotriva debitoarei J.A., la cererea creditorului M.I.P.
Debitoarea a declarat apel Curtea de Apel Alba, prin Decizia civilă nr. 326 din 11 martie 2005 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, cu motivarea că fiind o procedură necontencioasă, executarea silită este supusă art. 339 C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Sibiu s-a dezinvestit prin Decizia civilă 155 din 16 mai 2005, considerând că este de competenţa Curţii de apel Alba să soluţioneze apelul împotriva sentinţei prin care s-a încuviinţat executarea silită.
Legal investită cu soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că aparţine Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a căii de atac declarate în speţă, care este un recurs, pentru următoarele considerente.
Procedura în materia încuviinţării silite este fără echivoc, necontencioasă.
Fiind vorba despre o etapă ulterioară soluţionării irevocabile a litigiului, instanţa de executare nu este sesizată pentru a stabili un drept potrivnic faţă de o altă persoană, atribuţiile ei în această etapă limitându-se la verificările strict formale ale titlului executoriu, impuse de art. 374 şi art. 379 C. proc. civ. O astfel de cerere se soluţionează într-un cadru specific necontencioase.
Or, potrivit art. 336 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care se încuviinţează cererea este supusă recursului. Aceeaşi este calea de atac şi în cazul încheierilor pronunţate în condiţiile art. 339 C. proc. civ., alin. (3) prevăzând în mod expres competenţa tribunalului de a soluţiona recursul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei.
A fortiori, încheierea dată într-o procedură necontencioasă de alt judecător [chiar stagiar, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor] va fi supusă recursului la tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierii nr. 6002 din 14 septembrie 2004 a judecătoriei sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4876/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4344/2005. Civil → |
|---|
