ICCJ. Decizia nr. 9187/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9187
Dosar nr. 9360/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 2 martie 2004 Tribunalul Călăraşi admis contestaţia formulată de către contestatorul P.N., împotriva deciziei nr. 6046 din 22 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Călăraşi în numele şi pentru unitatea administrativ teritorială a municipiului Călăraşi şi pe cale de consecinţă: a anulat dispoziţia menţionată; a admis cererea reclamantului formulată în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la terenul în suprafaţă de 1000 mp; a dispus acordarea de despăgubiri pentru acest imobil în sumă de 315.000.000 lei; a respins cererea pârâtei de chemare în judecată a prefectului şi Prefecturii Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 în sensul că pârâta Primăria municipiului Călăraşi în mod corect a acordat reclamantului despăgubiri prin echivalent pentru terenul revendicat, 1000 mp care în prezent este ocupat.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 760 din 25 aprilie 2005 a respins ca nefondate apelurile Primăriei Municipiului Călăraşi prin primar şi Prefectura judeţului Călăraşi prin Prefect, declarate împotriva sentinţei civile nr. 197 din 2 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin prisma dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în mod judicios tribunalul apreciind că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (8) din legea menţionată, acordând despăgubiri prin echivalent bănesc pentru terenul, 1000 mp revendicat.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs Primăria Municipiului Călăraşi prin primar şi Prefectura Călăraşi prin prefect.
Primăria Călăraşi prin primar critică Decizia atacată ca fiind nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţele a statuat că reclamantul P.N. este îndreptăţit să fie despăgubit prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 1000 mp, de vreme ce art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că de astfel de despăgubiri beneficiază numai persoanele care le-au fost preluate abuziv imobilele cu destinaţie de locuinţă. Or, în speţă terenul menţionat nu are destinaţie de locuinţă.
Prefectura Călăraşi, prin prefect critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece:
- Dacă s-ar accepta interpretarea dată de instanţa de apel dispoziţiilor art. 24 alin. (2), fără a se ţine seama de celelalte dispoziţii ale Legii nr. 10/2001, respectiv art. 11 alin. (8) coroborat cu art. 18 lit. b) din aceeaşi lege, ar însemna că, în toate cazurile, indiferent de situaţie şi fără distincţie, măsurile reparatorii pot consta în despăgubiri. Or, nu aceasta a fost voinţa legiuitorului.
Cum motivele de recurs a celor două recurente sunt asemănătoare, ele vor fi tratate împreună.
Recursurile nu sunt fondate.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care terenul expropriat şi revendicat este ocupat integral, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent conforma art. 11 alin. (8) din aceeaşi lege, respectiv: acordarea de titluri de valoare nominale folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Însă, instanţele în mod judicios au statuat faptul că, aceste opţiuni de restituire prin echivalent, se referă conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluţionării cauzei, la imobilele cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, deoarece conform art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, în vigoare la data soluţionării cauzei, în cazul imobilelor cu destinaţie de locuinţă, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituie prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti stabilite conform art. 36-40 din legea în vigoare la data soluţionării, persoana îndreptăţită putând, însă, opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, opţiune ce nu a fost exprimată în cauză.
Aşadar, prin prisma art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanţele au apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (8) din lege şi au dispus acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul în litigiu.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi în consecinţă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta Primăria municipiului Călăraşi prin primar şi de chematul în garanţie prefectul judeţului Călăraşi împotriva deciziei nr. 760 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3525/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3433/2005. Civil → |
|---|
