ICCJ. Decizia nr. 94/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 94.
Dosar nr. 11371/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la 20 septembrie 2003 reclamanţii D.R. şi D.M.I. au chemat în judecată pe pârâtul N.P. pentru evacuarea acestuia din garajul proprietatea reclamanţilor pentru lipsă de titlu, obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosinţă, a unor cheltuieli de întreţinere suportate de ei, a costului reparaţiilor făcute la acoperişul corpului B şi obligarea la refacerea zidului dintre proprietăţi şi la eliberarea unei pivniţe.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 6793 din 4 noiembrie 2003 a admis excepţia insuficientei timbrări a acţiunii şi a anulat cererea pentru acest motiv.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin Decizia nr. 528 din 31 martie 2004, a admis apelul reclamanţilor, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre evocarea fondului.
S-a considerat, în motivarea deciziei, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 114/1996 întrucât a anulat întreaga acţiune, fără să se pronunţe pe capete de cerere cu privire la care taxa de timbru a fost achitată, respectiv cele privind obligaţia de a face şi evacuarea. Instanţa nu a analizat nici apărarea reclamanţilor în sensul că acţiunea nu se timbrează fiind întemeiată pe art. 20 alin. (2) din Legea nr. 114/1996.
S-a reţinut că reclamanţii au formulat pretenţii în calitate de persoane fizice şi nu ca reprezentanţi ai asociaţiei de proprietari, astfel încât dispoziţiile Legii nr. 114/1996 privitoare la scutirea de plata taxei de timbru nu sunt aplicabile cazului în speţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând dispoziţiile art. 9 din art. 304 C. proc. civ.
În fapt s-a arătat că greşit s-a reţinut de instanţa de apel că reclamanţii au completat ulterior taxa de timbru cu o chitanţă pentru suma de 342.000 lei deşi fusese fixată la 9.528.128 lei.
Se critică măsura admiterii apelului; acţiunea în realitate a fost insuficient timbrată şi soluţia corectă a fost cea dată de instanţa de fond.
Recursul este inadmisibil.
Prin Decizia atacată care a admis apelul s-a reţinut cauza spre rejudecarea fondului, instanţa de apel nefiind aşadar desesizată de acţiunea în cauză.
Ca urmare măsurile luate de instanţă prin hotărârea din 31 martie 2004 sunt cu caracter interlocutoriu şi pot fi atacate odată cu hotărârea care se pronunţă în fond.
În cazul de faţă instanţa de apel a considerat apelul întemeiat şi totodată considerându-se competentă a reţinut cauza pentru evocarea fondului conform dispoziţiei art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Soluţionarea cauzei nu s-a epuizat prin pronunţarea asupra apelului.
În practică unele instanţe de apel, cum este cazul de faţă, au soluţionat cauza în doi timpi, pronunţând două decizii. Alte instanţe de apel, în cazuri majoritare, pronunţă o singură decizie de soluţionare a apelului şi în caz de admitere cu reţinerea spre judecare a fondului.
Hotărârea atacată, deşi poartă numele de decizie este în realitate o hotărâre interlocutorie care are regimul prevăzut de art. 238 C. proc. civ. şi care, prin urmare nu poate fi atacată decât odată cu fondul.
Pentru considerentele arătate se va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul N.P. împotriva deciziei nr. 528 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV –a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9183/2005. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6957/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
