ICCJ. Decizia nr. 958/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 958
Dosar nr. 15098/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2003 sub nr. 3080 pe rolul Judecătoriei Bârlad reclamantul R.C. a chemat în judecată pe pârâta T.S. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună ieşirea din indiviziune asupra suprafeţei de 6 ha 8255 mp teren situat în satul Odaia Bursucani, comuna Griviţa judeţul Vaslui, reconstituită prin titlul de proprietate nr. 985/14491 din 26 octombrie 1995 titularului R.V. decedat la data de 27 aprilie 1992.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că în urma decesului lui R.V. au rămas ca moştenitori T.S., R.G., R.I. şi el.
Ulterior au decedat R.I. fără moştenitori şi R.G., moştenitorii acestuia fiind R.G.V. şi R.D. în calitate de fii şi R.G., soţie supravieţuitoare.
La termenul din 14 septembrie 2003, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a chemat în judecată şi pe R.G., R.G.V. şi R.D.
Judecătoria Bârlad prin sentinţa civilă nr. 2570 din 30 octombrie 2003 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara reţinând că ultimul domiciliu al defunctului R.V. a fost în Timişoara, str. Bruxelles nr. 16 şi că potrivit art. 14 pct. 2 şi art. 19 C. proc. civ. cererile privitoare la moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului; această normă de competenţă fiind de ordine publică, părţile nu pot deroga de la ea.
Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 1383 din 17 februarie 2004 la rândul său şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a trimis cauza pentru soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 13 C. proc. civ. în conformitate cu care „cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele" iar în cazul în speţă terenul în litigiu se află în raza teritorială a Judecătoriei Bârlad.
În plus se reţine că părţile solicită să se judece la Judecătoria Bârlad.
Din eroare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 7731/2004 care, prin Încheierea nr. 649/R din 22 noiembrie 2004 a scos cauza de pe rol şi a trimis-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Asupra conflictului negativ de competenţă urmează a constata:
În speţă conflictul negativ este creat cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 13 sau art. 14 C. proc. civ. Cu privire la acest aspect este de reţinut în primul rând că obiectul prezentului litigiu este o ieşire din indiviziune în urma unei moşteniri a unui teren, deci este vorba de ipoteza prevăzută de art. 14 pct. 2 C. proc. civ.
În consecinţă „cererea privind moştenirea" a fost făcută înainte de lichidarea succesiunii, situaţie în care între moştenitori subzistă starea de indiviziune. Ca atare formularea din art. 14 pct. 2, cereri „ în materie de moştenire" sunt incidente în cauză.
Împrejurarea că obiectul moştenirii este un imobil nu atrage în mod automat aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 13 C. proc. civ. la care se aplică astfel cum s-a stabilit în practica şi doctrina juridică acţiunilor reale imobiliare.
De altfel în situaţia conflictelor între dispoziţiile art. 13 şi art. 14 C. proc. civ. se dă precădere regulii de competenţă prevăzută de art. 14 având în vedere caracterul complex al problemelor privitoare la soluţionarea litigiilor succesorale.
Susţinerea că părţile sunt de acord să se judece la Judecătoria Bârlad, pe lângă faptul că nu rezultă din lucrările dosarului, ea nu are nici o relevanţă procedurală pentru că art. 19 C. proc. civ. care prevede posibilitatea părţilor de a conveni „ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care potrivit legii au competenţă teritorială" conţine şi interdicţia expresă imperativă „în afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14 … C. proc. civ.".
În consecinţă având în vedere considerentele mai înainte arătate urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6698/2005. Civil. Revocare contract de... | ICCJ. Decizia nr. 7330/2005. Civil → |
|---|
