ICCJ. Decizia nr. 9424/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9424
Dosar nr.9313/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 413 din 12 ianuarie 2005 a Judecătoriei Ploieşti a fost respinsă acţiunea formulată de B.I. în contradictoriu cu C.A. având ca obiect constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 14,30 mp situat în Ploieşti.
S-a reţinut că nu sunt întrunite în cauză cerinţele prevăzute de art. 1847 C. civ. şi ca atare acţiunea în constatare a fost respinsă, avându-se în vedere şi că nu operează în speţă excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul B.I. a declarat apel, ce a fost înregistrat la data de 18 aprilie 2005 la Curtea de Apel Ploieşti.
Prin încheierea acestei instanţe din data de 18 mai 2005 s-a dispus scoaterea de pe rol a dosarului şi înaintarea spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova.
Au fost avute în vedere prevederile art. 2821 C. proc. civ. şi art. 299 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003, calea de atac exercitată fiind calificată drept recurs.
Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recursul de faţă, susţinând că instanţa curţii de apel a aplicat greşit legea procesuală civilă, respectiv art. 2 şi art. 3 C. proc. civ., modificate prin OUG nr. 65/2004, deoarece în speţă nu cuantumul valorii concrete a bunului în litigiu atrage competenţa de soluţionare şi implicit calea de atac, ci natura juridică a litigiului.
Se solicită casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti pentru continuarea judecăţii apelului.
De observat că prin încheierea din 21 iunie 2005 a Tribunalului Prahova, secţia civilă s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursului împotriva încheierii din 18 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, dosarul fiind trimis la tribunal mai înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii de declinare a competenţei.
Analizând recursul declarat de reclamant împotriva încheierii prin care s-a considerat că tribunalul este competent să soluţioneze recursul se constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut eronat incidenţa în speţă a prevederilor art. 2821 C. proc. civ. pentru că acţiunea în constatare de faţă nu se regăseşte între situaţiile reglementate strict de textul menţionat. Acţiunea de faţă nu poate fi încadrată în categoria litigiilor al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, pentru că prin natura ei nu este evaluabilă în bani, prin aceasta tinzând a se constata numai existenţa unui drept, o astfel de acţiune fiind diferită de cea în realizare.
Prin urmare, nefiind incidente prevederile art. 2821 C. proc. civ., în sensul cărora, în anumite situaţii, ce nu se regăsesc în speţă, singura cale de atac este recursul, rezultă că sentinţa pronunţată în cauză este supusă apelului.
Fiind deci stabilit că aceasta este calea de atac admisibilă în speţă, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze apelul este tribunalul, în raport de prevederile art. II pct. 3 din Legea nr. 493/2004 de aprobare a OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004 de modificare a Codului de procedură civilă, potrivit cărora apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii se trimit la tribunale.
De altfel competenţa de soluţionare a apelului revine acestei instanţe şi în raport de prevederile în vigoare ale Codului de procedură civilă, art. 2 pct. 2, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219 din 14 iulie 2005.
Aşa fiind, recursul de faţă va fi admis numai în sensul stabilirii că hotărârea atacată este supusă apelului şi nu numai recursului, fiind corectă soluţia de trimitere la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva încheierii din 18 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Modifică încheierea atacată, în sensul că trimiterea dosarului la Tribunalul Prahova, vizează apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 413 din 12 ianuarie 2005 a Judecătoriei Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9418/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9431/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
