ICCJ. Decizia nr. 940/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 940.
Dosar nr. 21758/200.
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 10 iulie 2003, reclamanţii M.I.I. şi M.V. au contestat legalitatea dispoziţiei nr. 150 din 4 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Vaslui, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 318 mp situat în Vaslui, solicitând anularea acesteia şi obligarea Primarului municipiului Vaslui să dispună restituirea imobilului mai sus individualizat.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001, reclamanţii au arătat că terenul a fost proprietatea autoarei M.M., care a avut ca moştenitori pe V.E. şi M.I., acesta din urmă fiind autorul reclamanţilor, că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 279/1987, în realitate nefiind ocupat de lucrări funcţionale, cum eronat şi-a motivat pârâta dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură adresată de contestatori.
Contestaţiei, pârâtul Primarul municipiului Vaslui, i-a opus întâmpinare, solicitând respingerea cererii, întrucât terenul face parte din domeniul public al municipiului Vaslui, fiind amenajat ca spaţiu verde de Primărie şi străbătut de reţele tehnico-edilitare.
Prin sentinţa civilă nr. 681 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Vaslui a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 150 din 4 iunie 2003 emisă de Primarul municipiului Vaslui, a dispus obligarea acestuia să restituie reclamantei M.V., în natură, terenul în suprafaţă de 313,89 mp situat în Vaslui, a respins contestaţia formulată de reclamantul M.I.I. pentru lipsa calităţii procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, imobilul, casă şi teren, a fost proprietatea defunctei M.M. conform actului dotal autentificat sub nr. 3655 din 8 septembrie 1923 de către fostul Tribunal al raionului Vaslui, că de pe urma acesteia, au rămas ca moştenitori, potrivit certificatului nr. 291/1979, emis de fostul notariat de Stat al Judeţului Vaslui, fiii acesteia, V.E. şi M.I., cei doi moştenitori donând imobilul, contestatoarei M.V., din proprietatea acesteia, fiind expropriat, ulterior.
Ca atare, contestatorul nu are calitate procesuală activă, nefiind proprietar.
Cât priveşte scopul exproprierii, din raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 53-57 dosar nr.3010/2003 al Tribunalului Vaslui) a rezultat că terenul este liber, neafectat de construcţie, nici la suprafaţă şi nici în subteran cu elemente la suprafaţă.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 25 mai 2004, Tribunalul Vaslui a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 681 din 27 aprilie 2004 pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul că terenul este în suprafaţă de 317,89 mp, ci nu de 313,89 mp, cum greşit s-a reţinut.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Primarul municipiului Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate întrucât instanţa a făcut o greşită aplicare, în speţă, a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001, întrucât terenul este prevăzut în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al municipiului Vaslui, aprobat prin HG nr. 1361/2001, anexa nr. 2, pe acesta urmând a se realiza o hală de carne şi produse lactate.
Aceeaşi cale de atac a fost exercitată şi de contestatorul M.I., care, însă nu a motivat apelul, astfel încât instanţa de control judiciar a făcut aplicarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1497 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, apelurile declarate în cauză au fost respinse, păstrându-se soluţia şi motivarea instanţei de fond.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Vaslui, criticând soluţia instanţelor, potrivit art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., care au apreciat că situaţia de fapt reţinută în dispoziţia nr. 150 din 4 iunie 2003 emisă de pârât, este contrară realităţii, că au fost ignorate normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, că în condiţiile în care terenul este prevăzut în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Vaslui, aprobat prin HG nr. 1361/2001 anexa nr. 2, nr. 284 Cod de identificare 1.5.2, pe acesta urmând a se realiza o hală de carne şi produse lactate, instanţa ar fi trebuit să pronunţe o hotărâre prin care să dispună modificarea în parte a dispoziţiei 150/2003, menţinând măsura restituirii prin echivalent.
Se mai reţine în dezvoltarea motivelor de recurs, că nici contestatoarea M.V. nu are calitate procesuală activă şi nu este persoană îndreptăţită în sensul Legii 10/2001, nefiind proprietară; că nu s-au executat lucrările de investiţie publică, deoarece suprafaţa de teren solicitată a fi restituită face parte, în realitate, dintr-una mai mare, de 9100 mp teren aferent pieţei Traian, astfel cum este prevăzut în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Vaslui.
Recursul, sub toate motivele invocate este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Reclamanţii au investit tribunalul cu soluţionarea unei contestaţii, întemeiată în drept de dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001, aceştia solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 318 mp situat în Vaslui.
Este de precizat că instanţele au descris corect raportul juridic dedus judecăţii, sub aspectul legitimării procesuale active, în sensul că a apreciat că este persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. a) din Legea 10/2001, numai reclamanta M.V.
Astfel motivul de recurs referitor la lipsa calităţii procesuale active a acesteia va fi respins întrucât imobilul (casă şi teren) situat în Vaslui, a fost proprietatea defunctei M.M.(dobândit prin actul dotal nr.3655 din 8 septembrie 1923), autoare ce a fost moştenită de V.E. şi M.I., conform certificatului de moştenitor nr. 291 din 18 iunie 1979 emis de fostul Notariat de Stat al Judeţului Vaslui (filele 9-10 dosar fond).
Aceştia din urmă au gratificat-o pe contestatoarea M.V., în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. 123 din 21 ianuarie 1981, (fila 11-13 dosar 3010/2003 al Tribunalului Vaslui).
Din probele administrate a rezultat că terenul în suprafaţă de 317,98 mp nu a fost afectat de construcţii, despre care intimata afirmă că fac parte dintr-un program de investiţie ce vizează extinderea Pieţei Traian, este liber, iar utilităţile publice nu au fost realizate.
În consecinţă, instanţele au apreciat în mod corect incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001, conform cărora „în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Obiectivele prevăzute de Decretul nr. 279/1987, în baza cărora s-a realizat exproprierea nu au fost îndeplinite, aşa încât, deşi terenul este prevăzut în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Vaslui, aprobat prin HG nr. 1316/2001 anexa nr. 2, nr. 284 Cod de identificare, acesta nu a fost afectat de lucrările şi utilităţile publice pentru care a fost expropriat.
Este de observat că sorgintea intrării bunului imobil în patrimoniul statului este un act nelegal şi abuziv de preluare.
Împrejurarea că, ulterior apariţiei Legii 10/2001, pârâta invocă o Hotărâre a Guvernului care menţionează, printre bunurile din domeniul public al Primăriei municipiului Vaslui, şi imobilul în cauză, cu privire la care s-a făcut notificare, nu poate aduce consolidare unui drept de proprietate exercitat în tot acest timp, de la data exproprierii pentru cauză de utilitate publică, fără titlu, cu atât mai mult cu cât obiectivele de interes public nu au fost îndeplinite.
Nici critica referitoare la ignorarea prevederilor cuprinse în normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003 nu este fondată, întrucât rolul normelor este acela de a interpreta legea, şi nu a adăuga la dispoziţiile acesteia, în condiţiile în care, potrivit caracterului reparator al Legii 10/2001, principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv este de esenţa actului normativ menţionat, iar, în cazul concret dedus judecăţii, Legea 10/2001 a fost aplicată în litera şi spiritul ei.
Pârâtul Primarul municipiului Vaslui nu justifică, sub aspectul respectării legalităţii, motivul pentru care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului, iar simpla afirmaţie că „lucrările pentru care s-a dispus preluarea abuzivă ocupă funcţional întreg terenul" (art. 2 din dispoziţia 150/2003), neconfirmată prin concluziile raportului de expertiză, nu poate îngrădi dreptul reclamantului la dobândirea în natură a terenului, liber de construcţii.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 1497 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9411/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 930/2005. Civil → |
|---|
