ICCJ. Decizia nr. 948/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 948.
Dosar nr. 7472/2/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 33 din 17 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de C.V. şi C.M. împotriva pârâţilor N.P.R.M., N.C.T., N.C.M., N.L.A.M.V., dispunându-se obligarea acestora de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă că defuncta N.E., mătuşa pârâtului N.R.M.P. a încheiat cu Primăria municipiului Bucureşti la data de 27 octombrie 1996 în temeiul Legii nr. 112/1995 un contract de vânzare-cumpărare privitor la apartamentul situat în Bucureşti, însă prin hotărâre irevocabilă s-a constatat nulitatea acestui contract de vânzare-cumpărare, dispunându-se şi obligarea beneficiarului actului anulat de a lăsa în deplină proprietate şi posesie apartamentul 1 din imobilul situat la adresa menţionată.
Întrucât reclamanţii au făcut dovada că au dobândit prin cumpărare imobilul situat la adresa menţionată compus din teren în suprafaţă de 452,99 mp şi o construcţie formată din 2 apartamente, iar pârâţii nu au fost în măsură să prezinte vreun titlu în baza căruia ocupă locuinţa, s-a hotărât admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Apelul declarat de pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 404 din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă. S-a reţinut de asemenea că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 822 din 22 martie 2002 de la moştenitorii fostei proprietare T.A., care la rândul său cumpărase imobilul de la C.V. în baza contractului de autentificat sub nr. 5084 din 20 noiembrie 1997.
S-a reţinut că pârâţii nu pot opune reclamanţilor nici un titlu de proprietate, pentru că actul de vânzare-cumpărare al autoarei unuia dintre ei a fost anulat, iar acţiunea prin care N.P.R.M. , a cerut să i se constate calitatea de chiriaş a fost respinsă. Ca urmare s-a constatat că pârâţii ocupă spaţiul fără titlu şi în consecinţă s-a menţinut soluţia de admitere a acţiunii în revendicare.
Împotriva acestei hotărâri, pârâţii au declarat recursul de faţă, solicitând modificarea ei în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Se susţine că în compararea titlurilor trebuie răspuns mai întâi la întrebarea dacă reclamanţii au un titlu de proprietate valabil, dacă autoarea vânzătoarei G.R., pe nume T.A. a dobândit legal imobilul situat în Bucureşti, în urma unui proces de partaj cu statul reprezentat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Şi dacă acest act este nul, atrage de drept şi desfiinţarea titlurilor de proprietate ale vânzătoarei G.R. şi ale soţilor C.V. şi M.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Se constată că prin recursul de faţă, pârâta pune la îndoială mai exact contestă legalitatea titlului de proprietate al reclamanţilor. Dar, pentru a avea calitatea de a face astfel de susţineri, pârâţii recurenţi trebuie să facă dovada că deţin acelaşi imobil în baza unui titlu echivalent, altfel spus ei ar deţine un titlu de proprietate valabil asupra aceluiaşi imobil.
Acest lucru nu este posibil pentru că, în cadrul altor litigii s-a stabilit irevocabil că pârâţii nu au nici calitatea de chiriaşi ai imobilului în litigiu, nicidecum de proprietari.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 262 din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 1282 din 27 mai 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care N.E., autoarea unuia dintre pârâţi cumpărase locuinţa situată la adresa de mai sus în temeiul Legii nr. 112/1995 cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 122/26999 din 29 octombrie 1996. Ulterior a fost respinsă şi acţiunea pârâtului N.P.R.M. prin care a solicitat să i se constate calitatea de chiriaş în imobilul în litigiu prin sentinţa civilă nr. 963 din 12 februarie 2003 a Judecătoriei sectorului 1, definitivă prin Decizia nr. 1765 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă. Prin această hotărâre a fost respinsă şi cererea vizând obligarea proprietarilor la încheierea unui contract de închiriere în condiţiile OUG nr. 40/1999.
Rezultă din cele arătate că pârâţii nu deţin nici un titlu în temeiul căruia să poată ocupa spaţiul în litigiu, astfel că în mod corect a fost admisă acţiunea în revendicare.
În ceea ce priveşte titlul de proprietate al reclamanţilor, deşi pârâţii nu au calitatea de a invoca nelegalitatea acestuia, se constată că pârâţii sunt cumpărătorii imobilului în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare.
De asemenea şi autoarea vânzătoarei a făcut dovada că a dobândit dreptul de proprietate în baza altui act autentic de vânzare-cumpărare nr. 5084 din 20 noiembrie 1997, ambele făcând deplină dovadă conform prevederilor Legii nr. 36/1995 cu privire la activitatea notarială.
Aşa fiind, rezultă că instanţele au hotărât corect că pârâţii ocupa imobilul fără titlu legal, concluzie confirmată prin alte hotărâri judecătoreşti, la care s-a făcut referire, astfel că recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii N.P.R.M., N.C.T., N.C.M., N.L.A.M.V. împotriva deciziei civile nr. 404/A din 29 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9781/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 950/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
