ICCJ. Decizia nr. 9509/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9509
Dosar nr. 26.250/1/2005
(nr.vechi 9787/2005)
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 15 din 9 septembrie 2002 R.A.L. Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, a hotărât restituirea în natură către S.I., S.C.I. şi S.D.N., moştenitorii defunctului S.G.A., a unei părţi din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, şi anume partea ocupată de două persoane fizice în temeiul unor contracte de închiriere. Pentru părţile din imobil vândute în anul 1975 lui B.I. şi în temeiul Legii nr. 112/1995 lui I.V., persoanelor îndreptăţite l.
s-au recunoscut despăgubiri civile acordate în condiţiile Legii nr. 10/2001.
La data de 3 octombrie 2002 reclamanţii S.C.I., S.I. şi S.D.N. au contestat în justiţie dispoziţia dată de R.A.L. Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea ei parţială şi restituirea în natură a întregului imobil din Drobeta Turnu Severin, cu motivarea că imobilul a trecut în proprietatea Statului fără titlu valabil şi că cele două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de B.I. şi I.V., chemaţi şi ei în judecată în calitate de pârâţi, au fost realizate cu încălcarea Legii nr. 4/1973 şi Legii nr. 112/1995.
Ulterior (filele 60-61 dosar de fond), reclamanţii şi-au întregit acţiunea introductivă de instanţă în sensul că au solicitat obligarea pârâtei Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin la restituirea a două oglinzi de cristal cu rame de bronz şi lămpi, care au existat în imobil, bunuri care în prezent, susţin reclamanţii, se găsesc în sediul actual al primăriei.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 520 din 15 iulie 2004, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, soluţie confirmată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1239 din 9 mai 2005, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că prin sentinţa civilă nr. 7611 din 3 decembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3520 din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova s-a respins acţiunea promovată de reclamanţi privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de R.A.L. Drobeta Turnu Severin cu pârâtul B.I., iar prin sentinţa civilă nr. 8016 din 18 decembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4371 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului I.V. având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu R.A.L. Drobeta Turnu Severin. S-a conchis că prin hotărârile judecătoreşti amintite s-a reţinut că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data întocmirii lor, astfel că partea din imobil înstrăinată, în mod legal, nu poate fi restituită în natură reclamanţilor.
Cu referire la cele două oglinzi s-a motivat că aceste bunuri nu au fost solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi că oglinzile nu se mai găsesc în imobilul deţinut de R.A.L. Drobeta Turnu Severin.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii S.C.I., S.I. şi S.D.N. care au cerut casarea hotărârilor şi restituirea în natură a întregului imobil din Drobeta Turnu Severin, deoarece nemişcătorul a fost preluat de stat fără titlu valabil şi cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, fostul proprietar S.C. făcea parte din categoriile sociale exceptate de la naţionalizare, fiind militar de carieră, la data naţionalizării era general în rezervă şi pensionar militar. Cele două contracte de vânzare-cumpărare, cel încheiat de pârâtul B.I. în baza Legii nr. 4/1973 şi cel realizat de pârâtul I.V. în temeiul Legii nr. 112/1995 s-au întocmit în mod fraudulos, cu încălcarea legii, iar primul dintre pârâţi a şi schimbat destinaţia spaţiului cumpărat din locuinţă, în restaurant.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă".
Din dispoziţiile legale citate rezultă că admiterea acţiunii în retrocedare imobiliară fondată pe prevederile Legii nr. 10/2001 este condiţionată de admiterea cererii de constatare a nulităţii contractului prin care statul a vândut fostului chiriaş imobilul naţionalizat, chiar dacă bunul a fost preluat fără titlu valabil.
Din economia reglementărilor cuprinse în dispoziţiile art. 45 şi art. 46 din Legea nr. 10/2001 rezultă că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidenţa acestei legi, constituie o chestiune prejudicială a cărei soluţie poate avea o înrâurire covârşitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative, iar, ulterior, judiciare, de restituire în natură a unor bunuri.
Prin sentinţa civilă nr. 7611 din 3 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, hotărâre irevocabilă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 4/1973, la data de 20 aprilie 1975, de pârâtul B.I. pentru apartamentul de patru camere din Drobeta Turnu Severin, iar prin sentinţa civilă nr. 8016 din 18 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, hotărâre deasemenea irevocabilă, s-a respins acţiunea aceloraşi reclamanţi în anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 de pârâtul I.V. şi de soţia acestuia I.H. pentru un apartament compus din două camere din acelaşi imobil.
Întrucât prin hotărâri judecătoreşti irevocabile s-a constatat, prejudicial, că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data perfectării celor două acte juridice de înstrăinare, iar cumpărătorii au fost socotiţi, în urma desfăşurării proceselor, ca fiind de bună-credinţă, pentru partea din imobil care a făcut obiectul celor două contracte nu se poate dispune restituirea în natură, parte pentru care, însă, reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii speciale de reparaţiune, aşa cum s-a hotărât prin dispoziţia contestată.
Faţă de cele ce succed, recursul reclamanţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.C.I., S.I., S.D.N. împotriva deciziei nr. 1239 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10192/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9257/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
