ICCJ. Decizia nr. 9503/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9503
Dosar nr. 8966/1/2005
(Nr. vechi 2145/2005)
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 5605 din 19 decembrie 2002 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins cererea formulată prin notificarea nr. 65 din 16 mai 2001 de T.I. şi T.M.M. privind restituirea în natură a apartamentului nr. 3 din imobilul situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. nr. 56397 Cluj, cu nr. topo. 1555/III. S-au acordat solicitanţilor despăgubiri băneşti, în condiţiile legii, urmând a se ţine seama şi de suma primită cu titlu de despăgubire la data preluării apartamentului în proprietatea Statului Român.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 294 din 30 iulie 1983 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al judeţului Cluj, fără plată, în cotă de ½ parte de la T.M.M. şi prin Decizia nr. 221 din 30 iunie 1984, emisă de acelaşi organ, cu plata sumei de 31.074 lei, în cotă de ½ parte, de la T.I. După preluare, apartamentul a fost împărţit în două unităţi locative care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 foştilor chiriaşi.
La data de 16 ianuarie 2003 reclamanţii T.I. şi T.M.M. au contestat în justiţie dispoziţia emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea acesteia şi, în principal, restituirea în natură a imobilului iar dacă retrocedarea nu este posibilă, să li se acorde despăgubiri băneşti, sens în care dosarul întocmit conform Legii nr. 10/2001 să fie trimis Prefecturii judeţului Cluj.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1780 din 22 septembrie 2004, a respins contestaţia ca neîntemeiată, soluţie confirmată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care, prin Decizia nr. 2450/A din 8 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că primarul municipiului Cluj-Napoca a respectat dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 şi faţă de imposibilitatea restituirii în natură a apartamentului s-a prevăzut acordarea de despăgubiri băneşti la valoarea de 1 miliard lei, precizată chiar de reclamanţi în notificare. Reclamanţii au formulat acţiune pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare referitoare la apartamentul în litigiu, acţiune ce formează obiectul dosarului nr. 6177/2002 al Tribunalului Cluj, a cărui soluţionare a fost suspendată la data de 6 septembrie 2002 la cererea reclamanţilor.
La rându-i, şi prezentul dosar a fost suspendat la data de 10 iunie 2002, tot la cererea reclamanţilor, până la rezolvarea irevocabilă a dosarului nr. 6177/2002, dar reclamanţii au insistat la repunerea pe rol a cauzei şi dezbaterea ei pe fond. Astfel s-a reţinut că stăruinţa manifestată de reclamanţi în acest sens s-a concretizat şi în a doua cerere de repunere pe rol, înregistrată la data de 23 iunie 2004, situaţie în care tribunalul a dat curs solicitării.
S-a conchis că, atât timp cât contractele de vânzare-cumpărare, încheiate în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 sunt în vigoare, reclamanţii nu pot obţine restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menţinut sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii T.I. şi T.M.M., care au invocat următoarele critici: greşit s-a apreciat că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin dispoziţia contestată, ar fi stabilit valoarea despăgubirilor băneşti la suma de 1 miliard lei întrucât această sumă reprezintă valoarea estimativă a bunului indicată în notificare; pe cale de consecinţă, instanţele erau obligate să stabilească cuantumul despăgubirilor băneşti la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii; nelegal a fost respinsă cererea de restituire în natură a apartamentului, după cum nelegal s-a suspendat cauza având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foştii chiriaşi; greşit s-a soluţionat cererea reclamanţilor prin care au susţinut că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului fără titlu valabil.
Recursul nu este fondat.
Critica referitoare la faptul că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a stabilit în dispoziţia contestată, în concret, cuantumul despăgubirilor băneşti la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, nu va fi primită întrucât dispoziţia atacată va urma procedura prevăzută de art. 16 din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prevederi legale de aplicare imediată.
Referitor la critica privind refuzul de restituire în natură a nemişcătorului se constată că potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării".
Din dispoziţia legală citată rezultă că admiterea acţiunii în restituire imobiliară fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este condiţionată de admiterea cererii de constatare a nulităţii contractului prin care statul a vândut fostului chiriaş imobilul, chiar dacă bunul a fost preluat fără titlu valabil, întrucât atât timp cât, într-un proces soluţionat irevocabil, nu s-a demonstrat că actul juridic a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării, iar actul juridic anulat, bunul nu poate fi restituit în natură fostului proprietar.
În adevăr, din economia reglementărilor cuprinse în dispoziţiile art. 45 şi art. 46 din Legea nr. 10/2001, modificată, rezultă că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidenţa acestei legi, constituie o chestiune prejudicială a cărei soluţie poate avea o înrâurire covârşitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative, iar, ulterior, judiciare, de restituire a unor bunuri.
În speţă, se constată că soluţionarea acţiunii în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul în litigiu (dosar nr. 6177/2002 al Tribunalului Cluj) a fost suspendată la cererea reclamanţilor-recurenţi, iar prezenta cauză în care s-a cerut restituirea în natură a nemişcătorului a fost repusă pe rol, după suspendare, urmare a cererilor insistente şi repetate ale reclamanţilor (filele 102 şi 108 dosar de fond), cereri cărora tribunalul a trebuit să le dea curs. Pe cale de consecinţă, cum soluţionarea acţiunii în nulitatea actelor juridice a fost întreruptă la cererea reclamanţilor şi cum nu s-a demonstrat în justiţie că actele de înstrăinare au fost încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării, restituirea în natură a imobilului către foştii proprietari nu este posibilă.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamanţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii T.I. şi T.M.M. împotriva deciziei civile nr. 2450/A din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9257/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7874/2005. Civil → |
|---|
