ICCJ. Decizia nr. 10312/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10312
Dosar nr.11939/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.C.E. SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâta C.M.P. Brăila şi a solicitat obligarea acesteia să-i restituie 8 maşini de cusut şi o maşină de subţiat predate în baza unui contract de colaborare care a ajuns la termen.
Prin sentinţa civilă nr. 731 din 12 octombrie 2004 Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila apreciind că obiectul acţiunii este revendicarea unor bunuri mobile şi nu obligaţia „de a face" aşa cum a precizat reclamanta.
Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 5487 din 17 noiembrie 2004 şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Tribunalului Brăila. A fost reţinută natura comercială a litigiului şi ca obiect al acţiunii „o obligaţie de a face" aşa cum a caracterizat-o reclamanta în virtutea principiului disponibilităţii.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 33 din 16 decembrie 2004, soluţionând conflictul negativ de competenţă, a stabilit că Tribunalul Brăila este competent să soluţioneze litigiul care este de natură comercială şi are ca obiect „o obligaţie de a face".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.M.P. Brăila.
Se susţine, în esenţă, că instanţa trebuia, ca în baza rolului activ, să interpreteze natura cererii ca fiind patrimonială; se fac aprecieri cu privire la admisibilitatea cererii reclamantei pe care a intitulat-o „ordonanţă preşedinţială".
Recursul se priveşte ca nefondat.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă instanţa a aplicat corect prevederile legale în materia competenţei de primă instanţă faţă de obiectul acţiunii astfel cum a fost arătat clar de reclamantă în cererea introductivă.
Reclamanta a solicitat ca pârâta să-şi îndeplinească o obligaţie de a face în urma unui contract comercial dintre părţi.
Astfel fiind instanţa curţii de apel a aplicat corect prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi a stabilit în favoarea tribunalului competenţa de a soluţiona litigiul comercial.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.M.P. Brăila împotriva sentinţei nr. 33 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2862/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1374/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
