ICCJ. Decizia nr. 9525/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9525
Dosar nr. 7871/200.
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 2626 din 16 martie 2004 Primarul general al Municipiului Bucureşti a respins notificarea înregistrată la 19 octombrie 2001 prin care B.E. şi B.D.R. au solicitat restituirea imobilului situat în Bucureşti pe motiv că nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
La 21 aprilie 2004 reclamanţii B.E. şi B.D.R. l-au chemat în judecată pe Primarul general al Municipiului Bucureşti solicitând anularea dispoziţiei nr. 2626 din 16 martie 2004 şi restituirea terenului situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 574 din 16 iunie 2004 a respins contestaţia ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.c657 din 11 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate în sensul că nu au anexat notificării actul de proprietate cu privire la terenul a cărui restituire au solicitat-o, act pe care nu l-au depus nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel. Certificatele de moştenitor invocate de reclamanţi nu reprezintă în înţelesul legii titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu ci atestă numai calitatea de moştenitor.
Împotriva ultimei hotărâri pronunţate în cauză a declarat recurs reclamantul B.D.R. în susţinerea căruia a arătat că hotărârea criticată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 întrucât a depus toate actele necesare cerute de actul normativ menţionat.
Deşi nemotivat în drept critica făcută se încadrează în prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 atât înainte cât şi după modificarea sa prin Legea nr. 247/2005 persoana îndreptăţită este obligată să depună acte, doveditoare ale dreptului de proprietate precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate.
În sensul art. 22 prin acte doveditoare se înţeleg nu numai actele juridice translative de proprietate, ci orice acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau autorul acesteia la data preluării abuzive cum ar fi extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul imobil aparţinea persoanei respective, extras de pe registrul agricol etc.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin expropriere pe numele recurentului B.D.R. prin Decretul nr. 98 din 11 aprilie 1989 (filele 14,29-36 dosar fond).
Potrivit art. 221 din Legea nr. 10/2001 în absenţa unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţinea imobilul sub nume de proprietar.
Recurentul a moştenit imobilul în litigiu de la bunicul său N.D. în baza certificatului de moştenitor suplimentar nr. 751 din 12 septembrie 1984 eliberat de fostul notariat de stat local al sectorului 4 Bucureşti (fila 19 dosar fond).
La rândul său N.D. moştenise imobilul de la mama sa P.E., decedată la 21 octombrie 1960, potrivit certificatului de moştenitor nr. 426/960 din 18 ianuarie 1961 eliberat de fostul Notariat de stat al raionului Tudor Vladimirescu, Bucureşti (fila 20 dosar fond).
O parte din imobil a fost primit de P.E. de la mama sa S.T. în baza actului dotal autentificat sub nr. 1201/1902 la Judecătoria Ocolului IV Bucureşti iar restul prin moştenire de la aceeaşi persoană.
Recurentul a depus ca act nou în recurs actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 445 din 26 ianuarie 1887 de către fostul Tribunal Ilfov, Secţia notariat, cu care a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către antecesoarea sa S.T. (filele 6-9 dosar recurs ).
În raport de cele arătate recurentul a făcut dovada dreptului său de proprietate la data preluării abuzive a imobilului în litigiu astfel că recursul urmează a fi admis cu consecinţa casării celor două hotărâri pronunţate în cauză şi trimiterii dosarului spre rejudecare în vederea evocării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.D.R. împotriva deciziei civile nr. 657 din 11 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr.574 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti spre evocarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9515/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9530/2005. Civil → |
|---|
