ICCJ. Decizia nr. 9675/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9675
Dosar nr. 15465/200.
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 280 din 3 martie 2004, Tribunalul Maramureş, secţia civilă a respins acţiunea promovată de O.I. în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligaţi pârâţii să achite reclamantului suma de 20 miliarde de lei cu titlu de despăgubiri pentru perioada cât a fost privat de libertate în mod abuziv.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu a probat că ar fi fost arestat în Bucureşti în anul 1956 ori în Constanţa în anul 1983 sau 1984 şi apoi în anul 1987 sau 1988 în Sighetul Marmaţiei de către organele fostei securităţi, susţinerile acestuia fiind fără relevanţă cât timp nu a putut preciza nici măcar data sau locul arestării pentru ca instanţa să poată verifica, din oficiu, menţionatele afirmaţii.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 1167/A din 17 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinţei nr. 280 din 3 martie 2004 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, motivat de faptul că în speţă nu erau întrunite cerinţele art. 504 C. proc. civ. întrucât reclamantul nu a dovedit că ar fi fost condamnat definitiv şi ulterior achitat sau că ar fi fost privat de libertate în cursul unui proces penal.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul O.I. susţinând în esenţă că instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ întrucât nu a verificat din oficiu perioadele în care a fost arestat şi locurile de detenţie urmând a cere relaţii de la organele competente din Bucureşti şi Constanţa, respectiv la Serviciul Român de Informaţii, el însuşi neavând posibilităţi materiale să o facă.
Susţinerile recurentului pot fi circumscrise în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Prin acţiune şi precizările ulterioare O.I. a pretins că ar fi fost privat de libertate în mod nelegal de către organele fostei securităţi fără însă a putea preciza perioadele de timp în care ar fi fost reţinut abuziv şi nici locurile de detenţie ci doar anii 1956, 1983 sau 1984 şi respectiv 1987 sau 1988 şi că la 13 iulie 1988 a părăsit definitiv ţara, trecând ilegal frontiera. A cerut ataşarea dosarelor penale ce au existat la fosta miliţie Constanţa şi la Poliţia Sighet referitor la maşina de scris ce a deţinut-o.
Faţă de conţinutul acţiunii nu se poate reproşa instanţei că nu a efectuat investigaţii pentru a obţine dovezile pe care conform art. 1169 C. civ. însuşi reclamantul era obligat să le prezinte.
În adevăr, instanţa nu se poate substitui părţilor, în sensul de a produce ea însăşi probele pe care doar aceştia au obligaţia să le administreze aşa cum de altfel o statuează şi dispoziţiile art. 129 C. proc. civ care în speţă nu au fost încălcate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 1167/A/ din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9824/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9709/2005. Civil → |
|---|
