ICCJ. Decizia nr. 9556/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 173/C din 14 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A.M. împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Neamț, care a fost obligat să-i plătească suma de 50.000.000 lei reprezentând daune morale și a fost respinsă acțiunea în privința Ministerul Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul a fost arestat pe nedrept în perioada 11 februarie 1999-10 noiembrie 2000, fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin rezoluția din 8 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman.
Apelurile declarate de reclamant și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței Tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 86 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.
Prin aceeași decizie a fost respins ca fiind tardiv, recursul declarat de D.G.F.P. Neamț, pentru Ministerul Finanțelor Publice.
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamantul A.M., pârâta D.G.F.P. Neamț, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că reclamantul nu a suferit un prejudiciu moral, deoarece perioada în care a fost arestat i-a fost dedusă din pedeapsa ce urma a fi executată în baza altor sentințe penale, perioadă în care a fost condamnat la 10 pedepse privative de libertate, situație în care, în mod nejustificat i-au fost acordate daune morale, în baza art. 504 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Chiar dacă recurentul a săvârșit mai multe infracțiuni pentru care a fost condamnat, faptul că în perioada 11 februarie 1999-10 noiembrie 2000 a fost arestat pe nedrept a fost de natură a-i produce suferințe psihice, deci nu se poate susține că nu i-a fost cauzat un prejudiciu moral, iar instanțele au procedat corect acordându-i daune morale, la stabilirea cuantumului cărora a fost avut în vedere și profilul moral al acestuia.
în consecință, acest recurs a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
în ceea ce privește recursul declarat de reclamant, se constată că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 26 noiembrie 2003, iar recursul a fost declarat la data de 16 decembrie 2003, după expirarea termenului legal de 15 zile, prevăzut în art. 301 C. proc. civ., situație în care, recursul a fost respins, ca tardiv.
împotriva deciziei curții de apel a mai declarat recurs pârâta D.G.F.P. Neamț, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, care, prin adresa nr. 10999 din 15 decembrie 2003 a renunțat la judecarea recursului, renunțare de care s-a luat act conform art. 246 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9561/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9555/2005. Civil → |
|---|
