ICCJ. Decizia nr. 9557/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 iulie 2003 la Tribunalul Hunedoara și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanții Ș.T. și P.A. au solicitat ca pârâta SC C . SA Deva să fie obligată la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc urmare exproprierii terenului proprietatea mamei lor situat în satul Sâncrai în suprafață totală de 6.477 mp.
în motivare au arătat că terenul este în proprietatea statului și administrarea SC C . SA Deva și restituirea în natură nu este posibilă deoarece pe acest teren este săpată o carieră de gips în exploatare.
Prin sentința nr. 892 din 22 octombrie 2003 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că regimul juridic al terenului intră sub incidența Legii nr. 18/1991 iar art. 8 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 scoate aceste terenuri de sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Terenul a fost omis de a fi trecut în adeverințele deja emise în baza Legii nr. 18/1991.
împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat apel.
Se arată că mama lor nu și-a dat acordul pentru ca terenurile să intre în C.A.P. iar conform adeverințelor nr. 3 din 5 ianuarie 2004 și 313 din 23 martie 2004 emise de Primăria orașului Călan aceste terenuri nu figurează în registrul agricol. în această situație terenul nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991 și pe de altă parte a intrat în patrimoniul pârâtei ca efect al exproprierii.
Decizia nr. 452 A din 23 martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia a confirmat soluția instanței de fond respingând apelul, în principal cu aceleași considerente, reținând că atât autoarea reclamanților cât și reclamanții au ales calea Legii nr. 18/1991.
împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs.
Deși nu au indicat motivele de casare conform art. 304 C. proc. civ. totuși expunerea criticilor permite încadrarea în art. pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanții arată că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, terenul fiind expropriat în favoarea pârâtei așa cum rezultă din adresa nr. 1434 din 21 aprilie 2004 ale Primăriei Călan pe care o anexează.
Prin întâmpinare SC C.H. SA, succesoarea de drept a S.C. C. SA Deva a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului prin Decretele nr. 35/1972, 170/1972, 56/1973, 157/1979 și 55 /1980 (aflate la dosarul de fond filele 22-31) o serie de terenuri au fost expropriate în scopul construirii F.I.C., iar în prezent în temeiul H.G. 451/1994 s-a atestat dreptul de proprietate cu privire la acestea pentru C. SA.
Reclamanții au urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 așa cum rezultă din notificarea înaintată prin Biroul Executorului Judecătoresc B.T. (nr. 201/N din 30 octombrie 2001, fila 32 dosar fond).
Atât adeverința Primăriei orașului Călan nr.887 din 5 martie 2004 (fila 28 dosar apel) cât și adeverința nr. 3 din 5 ianuarie 2004 (fila 8 dosar apel și fila 7 dosar fond adeverința 313 din 23 martie 1994) confirmă împrejurarea că autoarea reclamanților nu a figurat în registrul agricol al orașului Călan.
în fine, adeverința nr. 1434 din 21 aprilie 2004 (fila nr. 5 a dosarului nr. 8318/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,) emisă de Primăria orașului Călan și cere, conform art. 305 C. proc. civ , este o probă nouă, confirmă că terenul solicitat nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991.
Este adevărat că atât reclamanții cât și autoarea lor au uzat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, anterior apariției Legii nr. 10/2001, iar solicitarea nu s-a finalizat prin eliberarea titlului de proprietate.
Fiind solicitată eliberarea titlului de proprietate Primăria orașului Călan a răspuns cu adresa nr. 1434 din 21 aprilie 2004 (fila 5 dosar nr. 8318/2004 înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală).
Așa fiind, greșit instanțele de fond și de apel au reținut aplicabilitatea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu s-a stabilit situația de fapt și nu s-a intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care recursul a fost admis, decizia recurată a fost casată cu consecința admiterii apelului reclamanților declarat împotriva sentinței nr. 892 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, care a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9560/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9561/2005. Civil → |
|---|
