ICCJ. Decizia nr. 9561/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2003 la Tribunalul București, secția a III a civilă, reclamantele I.N.T.E.A., SC C.A. SA și I.C.D.A. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta U.Ș.A.M.V. să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 471/2003 cu cererea de cheltuieli de judecată, capăt de cerere asupra căruia Tribunalul București, secția a III a civilă, a omis să se pronunțe.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 2812_i art. 2813C. proc. civ.
în motivare s-a arătat că la termenul de judecată din 15 aprilie 2003 a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii formulate de U.Ș.A.M.V. solicitându-se admiterea excepției și obligarea la cheltuieli de judecată de 414.515.000 lei onorariu de avocat și 2.000.000 lei onorariu expert.
Prin sentința civilă nr. 826 din 18 septembrie 2003 Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis în parte cererea, a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 471/2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, cu obligarea contestatoarei la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentând onorariu de expert, respingând ca neîntemeiată cererea privind obligarea contestatoarei la plata către intimați a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu pentru avocat nu a fost făcută de intimate la data acordării cuvântului pe fond, 15 aprilie 2003, aceasta depunând ordine de plată o săptămână mai târziu, împreună cu notele scrise, contestatoarea neavând posibilitatea să ia cunoștință de înscrisurile respective în cadrul dezbaterii în fond a cauzei.
împotriva acestei hotărâri I.N.T.E.A. A., I.C.D.A. și SC C.A. SA au declarat apel susținându-se că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. atâta timp cât contestatoarea a fost cea care a căzut în pretenții, iar onorariul de avocat s-a încasat anterior datei când s-a judecat cauza.
Prin decizia civilă nr. 78 din 26 ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelul și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat intimata contestatoare U.Ș.A.M.V. la 412.815.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată.
împotriva acestei hotărâri U.Ș.A.M.V. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Prin criticile încadrate în art. 304 pct. 6 C. proc. civ. reprezentând primul motiv de recurs se susține că în mod greșit instanța a acordat onorariu de avocat în condițiile în care două din cele trei persoane juridice nu au legătură cu procesul, singura dintre cele trei persoane juridice care a emis ordinele de plată nu a făcut apel ( nu a semnat cererea de apel și nu a fost reprezentată în proces).
A.C.A.R. nu a fost parte la fond și nu putea fi parte în apel.
Motivul al doilea de recurs încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. privește nedovedirea cheltuielilor de judecată.
în motivul trei de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se critică hotărârea pentru că a încălcat prevederile H.G. 831/1997 și ale Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 989/2002 care dispun că plata se face cu chitanță și nu cu ordin de plată.
în fine, în ultima critică încadrată în art. 304 pct. 10 C. proc. civ. se invocă faptul că fiind depuse după închiderea dezbaterilor, ordinele de plată nu pot fi mijloace de probă.
Recursul nu este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la data de 20 mai 2002 sub nr.3935 la Tribunalul București, s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.Ș.A.M.V. București în contradictoriu cu pârâții I.I.T.E.A., SC C.A. SA și SC I.C.D.A. SA prin care s-a solicitat să se dispună cu privire la clădirile și terenul aferent în suprafață totală de 5,02 ha situat în București, deținut abuziv de către cele trei pârâte.
Nu pot fi primite criticile încadrate în primul motiv de recurs.
Susținerile recurentei nu sunt întemeiate, cele trei reclamante care au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, au avut calitatea de pârâte în acțiunea înregistrată sub nr. 3935/2002 la Tribunalul București motiv pentru care criticile vor fi înlăturate.
Și al doilea motiv de recurs este neîntemeiat.
Cheltuielile de judecată sunt dovedite prin ordinele de plată aflate la filele 250, 251 și 252 dosar nr. 3935/2002 al Tribunalului București, secția a III a civilă.
în motivul al treilea de recurs este criticată hotărârea pentru că a încălcat prevederile H.G. 831/1997 și ale Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 989/2002 care dispun că plata se face cu chitanță și nu cu ordin de plată.
H.G. nr. 831 din 2 decembrie 1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora se referă la modelele formularelor utilizate în activitatea financiară și contabilă ale persoanelor juridice și persoanelor fizice prevăzute la art. 1 Legea contabilității nr. 82/1991.
Ordinul nr. 989 din 26 iulie 2002 al Ministerului Finanțelor se referă la tipărirea, înscrierea și numerotarea formularelor cu regim special dispunându-se că începând cu data de 1 august 2004 formularele sau documentele cu regim special care se asigură direct de CN I.N. SA sau de unități tipografice abilitate sub supravegherea acesteia, se vor executa pe hârtie autocopiantă cu elemente de securitate specială.
Cele două acte normative la care se referă recurenta sunt acte normative referitoare la activitatea financiar contabilă a persoanelor fizice și juridice conform legii contabilității.
Onorariul de avocat stabilit și achitat conform art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată și conform art. 94 alin. (2) și (3) din Statutul profesiei de avocat nu intră sub incidența actelor normative invocate de recurentă, situație în care criticile încadrate în acest motiv de recurs vor fi înlăturate.
în ultima critică se invocă faptul că fiind depuse după închiderea dezbaterilor, ordinele de plată nu pot fi mijloace de probă.
Actele doveditoare privind onorariul de avocat nu fac parte dintre actele ce trebuie aduse la cunoștința părții potrivnice.
Acordarea cheltuielilor de judecată se face la cerere și cu dovedirea acestora. Ea este bazată pe culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții conform art. 274 C. proc. civ.
Așa fiind, și ultima critică a fost înlăturată și, pentru considerentele ce preced, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9557/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9556/2005. Civil → |
|---|
