ICCJ. Decizia nr. 6698/2005. Civil. Revocare contract de vânzare-cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6698
Dosar nr. 3908/2005
Şedinţa publică din 13 septembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe, P.I. a solicitat anularea deciziei nr. 3843 din 7 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, arătând că s-a omis a se cerceta motivul de recurs referitor la aplicarea legilor în timp şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra motivelor suplimentare de recurs. Totodată, prin concluziile scrise depuse, contestatorul precizează că instanţele de judecată nu au procedat la introducerea în cauză a moştenitoarei soţiei contestatorului C.P. deşi contractul de vânzare–cumpărare anulat avea ca titulari pe contestator şi pe soţia acestuia.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Referitor la susţinerea potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs, se reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, printre motivele recursului declarat de pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 54 din 20 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, a fost şi cel prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurentul–pârât susţinând că acţiunea reclamantului E.V. este inadmisibilă întrucât dispoziţiile Legii nr. 33/1994 nu-şi mai găsesc aplicarea după intrarea în vigoare a legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001. Faţă de acest motiv de recurs, se reţine că instanţa supremă s-a pronunţat prin Decizia a cărei anulare se solicită, în sensul că Legea nr. 33/1994 reprezintă legea specială aplicabilă imobilelor expropriate în timp ce Legea nr. 10/2001 reprezintă dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat în perioada 1945–1989. Totodată se reţine că prin Decizia atacată instanţa s-a pronunţat şi asupra motivelor suplimentare de recurs referitoare la aplicarea art. 37 din Legea nr. 33/1994, validitatea contractului de vânzare–cumpărare şi buna credinţă a cumpărătorului.
Prin contestaţia în anulare se invocă şi dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., arătându-se prin concluziile scrise faptul că nu a fost citată moştenitoarea soţiei contestatorului C.P.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai pentru motivele limitate stipulate şi numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Unul din aceste motive se referă la situaţia în care procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform cerinţelor legale.
Se reţine că nu poate fi considerată lipsă de procedură în înţelesul art. 317 C. proc. civ. cu moştenitoarea C.P. atâta timp cât aceasta nu a fost parte în proces.
Pentru aceste motive, contestaţia în anulare este nefondată, urmând a se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei nr. 3843 din 7 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8792/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 958/2005. Civil → |
|---|
