ICCJ. Decizia nr. 968/2005. Civil
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 ianuarie 2003, A.M. și B.A.R. au chemat în judecată Municipiul Cluj-Napoca, pe B.A.C., cerând să se constate că autorul său A.G. (tată) a dobândit, în anul 1948, prin vânzare-cumpărare de la autorul pârâtei B.A.C., proprietatea unui teren în suprafață de 6740 mp, identic cu p.t. nr.12845/2/3 din C.F. 3267 (reînscris în C.F. 103772 Cluj), că ulterior, prin Decretul nr. 163/1983 bunul a fost expropriat și că o suprafață de 3102 mp a rămas neutilizată (liberă). Totodată, a solicitat retrocedarea terenului neutilizat și, prin partaj judiciar, atribuirea acestei câtimi din imobil, precum și intabularea, în favoarea sa, a dreptului de proprietate asupra terenului retrocedat.
Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 411 din 22 aprilie 2003, a respins, ca inadmisibilă acțiunea.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 176 din 30 octombrie 2004, a respins, ca nefondat apelul reclamantei A.M., cu motivarea că terenul din litigiu a fost utilizat potrivit scopului exproprierii și că eventualele măsuri reparatorii pot fi solicitate conform Legii nr. 10/2001 și nu potrivit dreptului comun.
împotriva acestei decizii reclamanta A.M. a declarat recurs prin care stăruie în admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
într-adevăr, acțiunea în prestație tabulară este o acțiune reală și imprescriptibilă, iar admisibilitatea ei rămâne subsumată cerinței ca dreptul de proprietate privată asupra bunului să nu fie stins juridic. Or, prin excepție de la ideea perpetuității, exproprierea stinge dreptul de proprietate privată asupra bunului expropriat, moment în care acesta din urmă trece în proprietatea publică, dobândind, constituțional [art. 136 alin. (4), teza I], atributul de a fi inalienabil, imprescriptibil și insesizabil. Nu mai puțin, în regim de carte funciară, exproprierea fiind o îngrădire legală, determină opozabilitatea față de terți, fără a fi necesară intabularea.
Cum, în speță, recurentul tinde la anihilarea acestor efecte juridice, specifice exproprierii, iar retrocedarea solicitată în baza art. 34 din Legea nr. 33/1994, are în vedere un bun care, constitutiv, potrivit Decretului-lege nr. 115/1938 nu a făcut parte vreodată din patrimoniul transmis de autorul său, cu temei, instanțele de fond au respins acțiunea.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 99/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 966/2005. Civil → |
|---|
