ICCJ. Decizia nr. 967/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 24 iulie 1998, M.G. a chemat în judecată SC C.C.C.H. SA Constanța și B.R.D., filiala Constanța, cerând, prin acțiune modificată, să fie obligate să-i restituie, în deplină proprietate și posesie, un teren în suprafață de 300 mp, situat în municipiul Constanța, iar, totodată, să-i plătească, cu titlu de despăgubiri, echivalentul lipsei de folosință a bunului, în perioada anilor 1996-1998, dobânzile legale cuvenite pentru întârzierea adusă executării plății acestor despăgubiri și daune rezultate din indexarea creanțelor bănești din litigiu, depreciate prin inflație.
După un prim ciclu jurisdicțional, finalizat prin decizia nr. 4355 din 3 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a fost reluată judecata pricinii și, prin sentința nr. 1324 din 12 noiembrie 2003, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta SC C.C.C.H. SA Constanța să-i plătească reclamantului echivalentul în lei românești al sumei de 23.783 dolari SUA, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului din litigiu, în perioada martie 1996-ianuarie 1999. A respins acțiunea față de pârâta B.R.D., filiala Constanța, precum și celelalte capete de cerere. Totodată, a obligat pe pârâta căzută în pretenții să-i restituie reclamantului suma de 23.934.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 436 din 28 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile reclamantului și pârâtei SC C.C.C.H. SA Constanța.
în motivarea soluției din apel s-a reținut că terenul revendicat a fost atribuit reclamantului, în proprietate, în baza Legii nr. 44/1994, pentru edificarea unei locuințe, că în anii 1996-1999, a fost ocupat pe nedrept de pârâta-apelantă, că daunele datorate de către aceasta cuprind numai echivalentul lipsei de folosință a bunului, nu și dobânzile legale, de vreme ce terenul, prin efectul legii, era scos din circuitul civil și, ca atare, nu a fost producător de fructe civile.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâta SC C.C.C.H. SA Constanța, ambii invocând motive de nelegalitate a hotărârii recurate, în sensul art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. Recurentul a dezvoltat motivele de casare arătând, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra a ceea ce el a cerut și anume plata unor daune in mora (și nu a echivalentului bănesc, sub formă de dobânzi, a fructelor civile neculese). Pârâta a invocat greșita înlăturare a răspunderii pârâtei B.R.D., filiala Constanța, (ocupanta terenului prin edificarea unui garaj) și respingerea, nemotivată, a cererii formulate în apel, pentru refacerea expertizei.
Recursurile sunt întemeiate.
Din examinarea reglementărilor cuprinse în art. 129 alin. (6) și art. 295 C. proc. civ. rezultă că instanța de apel, în limitele cererii de apel, este obligată să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut, putând încuviința refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Or, în speță, instanța de apel avea obligația să se pronunțe, motivat, asupra daunelor in mora, daune pentru întârzierea executării obligațiilor pecuniare datorate de pârâte și asupra răspunderii civile a pârâtei B.R.D., filiala Constanța, în condițiile în care, apărările din proces, cum că aceasta este singurul ocupant al terenului (prin edificarea unui garaj) sunt verosimile. De asemenea, instanța de apel era obligată să arate în hotărârea sa motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat obiecțiunile și cererea de refacere a expertizei potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Cum decizia recurată este omisivă cu privire la toate aceste aspecte, esențiale pentru rezolvarea fondului pricinii, în baza art. 313 și art. 314 C. proc. civ., ambele recursuri au fost admise.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 807/2005. Civil → |
|---|
