ICCJ. Decizia nr. 9778/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9778
Dosar nr. 3828/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 martie 2001 reclamantele I.M. şi D.O. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Roman, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze dispoziţia nr. 62 din 21 ianuarie 2004 emisă de acesta ca urmare a notificării privind restituirea în natură sau prin echivalent a terenului în suprafaţă de 1000 mp situat în municipiul Roman.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că, în calitate de succesoare ale defunctului T.I. au notificat Primăria Roman conform Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii privind suprafaţa de 1000 mp teren situată în municipiul Roman, fostă proprietatea autorului, însă primarul le-a respins notificarea prin dispoziţia nr. 62 din 21 ianuarie 2004 cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat.
Prin sentinţa civilă nr. 484/C din 8 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a admis contestaţia formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Roman şi în consecinţă, a fost anulată dispoziţia nr. 62 din 21 ianuarie 2004 emisă de pârât, acesta fiind obligat să soluţioneze pe fond cererea reclamantelor formulată prin notificarea nr. 327/2001.
A reţinut tribunalul, că reclamantele au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în calitatea lor de moştenitoare, că urmare demersurilor întreprinse în baza Legii nr. 18/1991, cererea a fost respinsă prin Ordinul prefectului nr. 113 din 28 mai 2001 cu motivarea că pe teren se află un bloc de locuinţe şi că, terenul a fost preluat de stat pentru utilitate publică, fără titlu.
Apelul pârâtului a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 1697 din 15 decembrie 2004, sentinţa civilă nr. 484/2004 a Tribunalului Neamţ a fost schimbată în tot, în sensul că s-a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. a) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi pct. 22.1. din normele de aplicare aprobate prin HG nr. 498/2003 şi nici a preluării abuzive de către stat a imobilului, în sensul art. 2 din lege şi pct. 2.1–2.9 din norme.
Reclamantele au declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Au criticat această decizie susţinând că, a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 cu referire la imobilele preluate de stat fără nici un titlu şi cu ignorarea probelor evidente, aflate la dosar, care atestă calitatea lor de succesoare ale defunctului precum şi dreptul de proprietate al acestuia.
Recursul este fondat.
Aşa după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamantele sunt succesoarele autorului T.I., decedat la 3 martie 1960, conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 227 din 4 septembrie 2002.
Autorul acestora T.I. a figurat în registrul agricol (în rol) în anii 1959–1963 cu suprafaţa de 0,10 ha teren arabil situat în vatra satului (intravilan) comuna, actualmente municipiul Roman.
Pe acest teren situat în strada A. se află construit blocul de locuinţe nr. 29, neexistând acte de expropriere cu privire la nici una din persoanele ale căror terenuri sunt ocupate de blocuri pe strada respectivă.
Prin urmare, din coroborarea actelor aflate la dosar, rezultă în mod evident că defunctul T.I., autorul reclamantelor (unchi) a fost proprietarul suprafeţei de 1000 mp (teren intravilan) situată în strada A., municipiul Roman, pe care se află construit blocul de locuinţe nr. 29, suprafaţă preluată de stat fără titlu.
În atare situaţie, în mod greşit curtea de apel a admis apelul pârâtului şi, schimbând sentinţa apelată a respins contestaţia formulată de reclamante.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamante urmează a se admite, Decizia pronunţată în apel urmează a fi modificată, în sensul că apelul Primarului Municipiului Roman împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, se va respinge ca nefondat, sentinţa nr. 484/c din 8 septembrie 2004 prin care Primarul municipiului Roman a fost obligat să soluţioneze pe fond notificarea nr. 327/2001, fiind menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele I.M. şi D.O. împotriva deciziei civile nr. 1697 din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 484/c din 8 septembrie 2004 a Tribunalului Neamţ, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9835/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9775/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
