ICCJ. Decizia nr. 972/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 972.
Dosar nr. 21774/200.
Şedinţa de la 15 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7042/2000, reclamanţii D.Ş.A., D.I.Z., D.G., D.R.B. şi M.I., în contradictoriu cu pârâţii SC L. SA Botoşani, Consiliul Municipal Botoşani şi A.I., au solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului, compus din casă şi teren, situat în Botoşani, înscrierea în evidenţele cadastrale a drepturilor lor de proprietate cu privire la imobil, precum şi plata de despăgubiri şi pentru partea din imobil care s-a demolat.
Au mai solicitat reclamanţii şi constatarea nulităţii contractului de închiriere nr. 50495/1986, pentru ca, ulterior, să renunţe la acest capăt de cerere şi la cererea de chemare în judecată a pârâtei A.I.
La termenul din 15 octombrie 1999, reclamanţii şi-au modificat acţiunea în sensul obligării pârâţilor, inclusiv a Statului Român, a cărui introducere în cauză au solicitat-o, la plata de despăgubiri dat fiind faptul că imobilul construcţie nu mai există, fiind demolat.
După apariţia Legii nr. 10/2001, la 25 aprilie 2001, reclamanţii au cerut suspendarea cauzei în vederea efectuării de demersuri administrative pentru obţinerea de măsuri reparatorii pe calea acestei legi.
Ca urmare a notificării adresate Primăriei municipiului Botoşani, este emisă Decizia nr. 4089 din 30 mai 2002. Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat contestaţie, solicitând obligarea primarului municipiului Botoşani a dispune restituirea prin echivalent a imobilelor pretinse prin acţiune, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; de asemenea, au mai pretins obligarea primarului municipiului Botoşani la plata de daune morale pentru modul abuziv de soluţionare a cererii lor.
Prin sentinţa nr. 218 din 8 mai 2003, Tribunalul Botoşani a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să emită pe numele acestora titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 4.574.667.316 lei şi să le plătească 5.109.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin ordinul de rechiziţie nr. 94 din 30 noiembrie 1948 imobilul a fost preluat de autorităţile locale fără a mai fi restituit şi că, în cele din urmă a trecut în administrarea Regiei Autonome Botoşani, în prezent SC L. SA Botoşani, iar în anul 1984 construcţiile au fost demolate şi pe teren s-au construit blocuri de locuinţe.
Valoarea actualizată a construcţiilor şi terenului este de 4.574.667.316 lei, iar reclamanţii au solicitat să fie despăgubiţi prin titluri de valoare nominală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi Statul Român.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 2445 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile, reţinând că valoarea imobilului a fost corect stabilită printr-o expertiză tehnică cu aplicarea dispoziţiilor obligatorii prevăzute de legea specială [art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001], iar reclamanţilor li s-au acordat titluri de valoare nominală şi nu despăgubiri băneşti.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanţi şi de pârâta D.G.F.P. Botoşani.
Recursul declarat de D.G.F.P. Botoşani critică soluţiile pronunţate pentru că nu au constatat că acţiunea este prematur introdusă, întrucât nu s-au respectat prevederile Legii speciale nr. 10/2001 în sensul soluţionării pe fond administrativ a cererii reclamanţilor.
Reclamanţii au invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi art. 304 pct. 10 C. proc. civ., arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul reclamanţilor urmează a fi admis pentru argumentele ce succed.
Este întemeiată critica potrivit căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel, nu a motivat soluţia de respingere a apelului şi nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
De asemenea, Curtea de Apel Suceava nu s-a pronunţat asupra probei cu înscrisuri şi asupra probei cu o nouă expertiză tehnică, solicitată de reclamanţi.
Astfel, deşi la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezulta că valoarea terenului se stabileşte prin mecanisme diferite de cel utilizat de expert, precum şi faptul că valoarea unitară de pornire este net diferită de cea utilizată în expertiza administrată la instanţa de fond, instanţa de apel a respins proba cu o nouă expertiză fără a motiva această măsură.
De asemenea, era necesar ca instanţa să se pronunţe cu privire la raportul de evaluare privind aplicarea Legii nr. 10/2001, avizul favorabil al Ministerului Finanţelor Publice privind emiterea dispoziţiei de acordare de măsuri reparatorii în limita sumei de 9.088.013.090 lei şi, mai ales, cu privire la dispoziţia nr. 8115 din 4 iunie 2004, emisă de primarul municipiului Botoşani, prin care se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în cuantumul sus menţionat, cuantum ce diferă cu mult de cel stabilit prin sentinţa nr. 218 din 8 mai 2003, respectiv 4.574.667.316 lei.
Aceste inadvertenţe trebuiau lămurite de instanţa de apel, motiv pentru care se impune admiterea recursului reclamanţilor, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Referitor la recursul declarat de D.G.F.P. Botoşani, acesta va fi respins ca nefondat.
Susţinerile privind nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite.
Aşa cum reiese din actele dosarului, reclamanţii au adresat Primăriei Botoşani o notificare, pe care aceasta a soluţionat-o pe cale administrativă, prin emiterea dispoziţiei nr. 4089 din 30 mai 2002, dispoziţie atacată ulterior în justiţie de reclamanţi.
Este neîntemeiată şi susţinerea privind accesul în justiţie în contencios, pe Legea nr. 29/1990 a persoanei îndreptăţite în cazul refuzului emiterii sau emiterii deciziei în alt sens, întrucât excede prevederilor legii speciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii D.Ş.A., D.Z.I., D.R.B. şi M.I. împotriva deciziei nr. 2445 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Botoşani împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9775/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9627/2005. Civil → |
|---|
