Cerere pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru un imobil intrat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974. Lipsa calității de unitate deținătoare a sucursalei S.N.P. Petrom S.A.
| Comentarii |
|
Prin persoană juridică deținătoare sau entitate învestită cu soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, trebuie să se înțeleagă acea persoană care are puterea și competența de a angaja patrimonial persoana juridică, indiferent dacă este regie autonomă, societate comercială sau instituție publică.Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, iar conform O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea S.N.P. P. S.A., aprobată prin Legea nr. 70/1998, sucursalele din cadrul S.N.P. P. S.A. nu au personalitate juridică, astfel că, pe cale de consecință nu au calitatea de unități deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 2726 din 15 Martie 2006
Prin notificarea adresată Prefecturii județului Gorj, Societății Naționale a Petrolului P. SA București și Sucursalei Târgu Jiu a acestei societăți, M.A.V. a solicitat despăgubiri, estimate la suma de un miliard de lei pentru un imobil compus din casă cu destinația de locuință și teren în suprafață de 932 m.p., situat în Târgu Jiu.
în motivarea notificării solicitantul a arătat că imobilul a constituit proprietatea autorilor săi - M.I. și M.F. și a fost trecut în proprietatea statului prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950. Casa cu destinația de locuință compusă din 10 camere și anexe (parter și etaj) a fost reconstruită și în ea își are în prezent sediul Sucursala Târgu Jiu a S.N.P. P. SA București.
La 8 noiembrie 2002, M.A.V. a chemat în judecată Societatea Națională a Petrolului P. SA București și Sucursala Târgu Jiu a acestei societăți pentru a fi obligate la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1000 m.p. situat în Târgu Jiu rămas liber și plata de despăgubiri în valoare de 2.500.000.000 de lei pentru construcția demolată și pentru terenul de 1581 m.p. ocupat de pârâta Sucursala P. Târgu Jiu.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtele, deși notificate, au refuzat și refuză în continuare să dea un răspuns printr-o decizie motivată, astfel că a fost nevoit să se adreseze instanței judecătorești.
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 83 din 21 martie 2003, a admis acțiunea reclamantului și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 800 m.p. situat în Târgu Jiu, identificat potrivit anexei la raportul de expertiză tehnică. Au fost obligate pârâtele la reparații în echivalent bănesc pentru diferența de teren de 1610 m.p. (ocupat) și pentru construcția "înglobată" în sediul Sucursalei P. Târgu Jiu, respectiv suma de 2.380.422.030 de lei pentru teren și 846.271.000 de lei pentru construcție, despăgubiri în valoare totală de 3.226.693.030 de lei.
Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de cele două pârâte au fost admise de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 249 din 3 octombrie 2003, a anulat hotărârea tribunalului și "a reținut cauza pentru rejudecare și efectuarea unei cercetări locale".
în fond după anularea sentinței, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 431 din 8 decembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 710 m.p. S-a constatat că "valoarea de expertiză a restului de imobil ce nu poate fi restituit, teren și construcții la suma de 3.226.693.030 de lei".
împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtele.
Prin motivele de recurs reclamantul a criticat decizia deoarece pentru diferența de 90 m.p. teren ce nu i-a fost restituită în natură de către curtea de apel nu i s-au calculat și acordat reparații în echivalent și că instanța de apel nu a mai menținut soluția tribunalului privind cheltuielile de judecată.
Pârâta Societatea Națională a Petrolului P. SA București a invocat următoarele motive de casare: hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe în sensul că litigiul era de competența tribunalului în raza căruia își are sediul persoana juridică deținătoare, or, sucursalele nu au personalitate juridică, nu sunt deținătoarele bunurilor considerate preluate abuziv și nu pot dispune de acestea; instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât prin notificare reclamantul a solicitat numai despăgubiri în valoare de 2.000.000.000 de lei, iar instanța i-a restituit teren în natură și despăgubiri de 3.326.693.000 de lei; instanțele nu au calificat corect acțiunea reclamantului deoarece au soluționat, în realitate o acțiune în revendicare; singura care poate acorda despăgubiri bănești este Prefectura Gorj, iar nu recurenta; reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor; imobilul la care se referă notificarea reclamantului constituie un tot unitar și nu se poate restitui în natură.
Pârâta Societatea Națională a Petrolului P. SA București, sucursala Târgu Jiu a formulat următoarele motive de recurs: instanța de apel, rejudecând cauza, nu s-a pronunțat asupra excepției invocată de pârâtă referitoare la prematuritatea acțiunii; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii și anume nu a cerut reclamantului, stabilit în străinătate, să facă dovada că nu a primit despăgubirile la care se referă art. 5 din Legea nr. 10/2001; greșit s-a dispus restituirea către reclamant a suprafeței de 710 m.p. teren deoarece bunul se află în incinta recurentei și este destinat bunei funcționări a activității acesteia.
De asemenea Societatea Națională a Petrolului P. SA București, sucursala Târgu Jiu a formulat precizări referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive. în acest sens, pornind de la noțiunea "unitate deținătoare" prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (reglementare preluată din dispozițiile art. 24 alin. 8 din Legea nr. 10/2001 mai înainte de modificare și republicare), aceasta a susținut că este o sucursală a Societății Naționale a Petrolului P. SA București, fără personalitate juridică și pe cale de consecință nu are calitatea de unitate deținătoare în sensul legii.
Recursurile sunt fondate, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin noțiunile de "sediul unității deținătoare" ori "al entității investite cu soluționarea notificării" aflate în circumscripția secției civile a tribunalului, legea a stabilit o normă de competență teritorială excepțională sau exclusivă care constă în capacitatea unei instanțe judecătorești de a soluționa, în exclusivitate, cauzele civile legate de aplicarea Legii nr. 10/2001. De aceea, prin persoană juridică deținătoare sau entitate învestită cu soluționarea notificării trebuie să se înțeleagă acea persoană care are puterea și competența de a angaja patrimonial persoana juridică, indiferent dacă este regie autonomă, societate comercială sau instituție publică.
Or, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale. Conform O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea S.N.P. P. S.A. București, aprobată prin Legea nr. 70/1998, sucursalele din cadrul S.N.P. P. S.A. nu au personalitate juridică.
întrucât, în speță, persoana juridică deținătoare este Societatea Națională a Petrolului P. SA București, adică persoana care poate angaja patrimonial societatea, iar nu sucursala P. Târgu Jiu, care este un dezmembrământ, fără personalitate juridică al acestei societăți comerciale, se constată că instanțele au soluționat cauza cu neobservarea competenței teritoriale exclusive prevăzută de textul citat.
Față de cele ce preced, au fost admise recursurile declarate de reclamant și de pârâte, s-au casat hotărârile date cu încălcarea normei de competență și s-a trimis cauza la Tribunalul București, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, urmând ca în rejudecare, instanța astfel învestită, să analizeze, sub formă de apărări și celelalte susțineri din recursurile părților.
| ← Acțiune pentru constatarea pe cale judecătorească a dreptului... | ICCJ. Decizia nr. 587/2006. Civil → |
|---|
