Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei instituții de învățământ. Cerere de restituire în natură. Admisibilitate.
| Comentarii |
|
Potrivit Legii nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în natură, iar în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.Rezultă cu pregnanță din interpretarea acestor texte, prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent.Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a modificării - prin Legea nr. 247/2005 – prevederilor art. 16 din lege care, în redactarea actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori dispoziției.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 3714 din 11 Aprilie 2006
Prin notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 C.E., a cerut Universității din Craiova, Facultatea de Agronomie și ulterior Primăriei Municipiului Craiova, restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1900 m.p., situat în Craiova, județul Dolj.
Prin decizia nr. 601/A din 10 iulie 2001, Universitatea din Craiova a respins această solicitare, cu motivarea că terenul este folosit ca bază didactică, fiind încorporat Laboratorului de Mașini Agricole din cadrul Facultății de Agronomie.
Ulterior, prin dispoziția nr. 481 din 20 ianuarie 2003, Primăria Municipiului Craiova, a înaintat Universității din Craiova spre competentă soluționare, notificarea formulată de persoana îndreptățită, cu motivarea că aceasta este persoana juridică deținătoare.
La 14 februarie 2003, C.E. a contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova și Universitatea Craiova, restituirea în natură a imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.
în motivarea contestației, persoana îndreptățită a arătat că terenul a aparținut autorului său I.I.Ș. și a fost confiscat în baza unei sentințe penale pronunțată de Tribunalul Militar Craiova, ulterior anulată prin decizia nr. 1588 din 21 iunie 1996 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Trimiterea notificării către Facultatea de Agronomie se mai arată, este contrară legii, în condițiile în care aceasta este un detentor precar, terenul aparținând Primăriei Craiova, în calitate de succesoare legală a fostului Sfat Popular Craiova.
Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 334 din 30 iunie 2003, a respins cererea, reținând în esență că persoana juridică deținătoare este Universitatea din Craiova, unitate bugetară din învățământ, situație în care aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 166 alin. (4) din Legea învățământului nr. 84/1995, modificată.
Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția civilă care, prin decizia nr. 359 din 21 noiembrie 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, în vederea completării probatoriului.
Aceeași instanță, prin decizia nr. 439 din 10 decembrie 2003 a admis contestația, a anulat decizia Universității Craiova și a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 1900 m.p. situat în Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că, respingerea notificării este nejustificată în condițiile în care terenul preluat abuziv din proprietatea autorului reclamantei, nu este ocupat de construcții sau alte utilități.
în cauză, a declarat recurs Universitatea din Craiova care, susține, în esență, că, dat fiind dispozițiile imperative decurgând din art. 16 al Legii nr. 10/2001, reclamanta nu era îndreptățită la restituirea în natură a terenului în litigiu care, de altfel, nu este "liber" în sensul legii, el fiind folosit ca poligon de instrucție a studenților Facultății de Agronomie.
Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, text preluat integral după modificarea acesteia prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură, în condițiile acestei legi. Tot astfel, art. 7 alin. (1) din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Potrivit alineatului 2 al textului, în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Rezultă cu pregnanță din interpretarea acestor texte, prioritatea restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent.
Această soluție legislativă a fost accentuată ca urmare a modificării - prin Legea nr. 247/2005 - prevederilor art. 16 din lege care, în redactarea actuală, dispune că, în situația imobilelor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori socio-culturale, foștilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori dispoziției.
în speță, din probele administrate rezultă că terenul în litigiu nu este ocupat de construcții de utilități proprietatea recurentei sau de utilități publice, fiind situat la extremitatea de răsărit a incintei laboratoarelor și folosit pentru parcarea unor autovehicule proprietate privată.
Ca atare, cum reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a imobilului din patrimoniul autorului său (condamnat politic, ulterior fiind achitat și înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii) în mod corect a apreciat instanța că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 10/2001 și a dispus restituirea în natură.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Imobil preluat de stat. Dispoziție/decizie a primarului (de... | Cerere privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.... → |
|---|
