ICCJ. Decizia nr. 10/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10
Dosar nr. 4415/1/2006
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 2531 din 1 septembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Piteşti a fost respinsă notificarea prin care, petentul G.G. a solicitat restituirea, în natură a terenului în suprafaţă de 252 mp, situat în Piteşti, sau plata unor despăgubiri băneşti.
Împotriva deciziei primarului au formulat contestaţie contestatorii G.G. şi G.I., care au solicitat fie restituirea în natură a terenului, fie atribuirea unui alt teren din domeniul privat al primăriei.
Prin sentinţa nr. 65 din 6 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia, reţinându-se că imobilul (teren şi construcţie), proprietatea contestatorilor, a fost expropriat prin Decretul nr. 72/1986, că aceştia au fost despăgubiţi şi că nu este posibilă restituirea, în natură, a terenului, deoarece este ocupat de un bloc şi alee de acces.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1/A din 9 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Instanţa de apel a reţinut că, pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, contestatorii nu au solicitat despăgubiri.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs contestatorii, susţinând în esenţă că în mod greşit s-a stabilit că terenul nu este liber şi că, oricum erau îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Pe baza expertizei tehnice efectuată la instanţa de fond de către expertul V.C., în mod corect au reţinut instanţele că terenul ce formează obiectul litigiului nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de un bloc şi de aleea de acces.
Confirmând soluţia instanţei de fond, instanţa de apel a stabilit însă greşit că nu a fost solicitată, în subsidiar, plata unor despăgubiri băneşti de către contestatori, prin notificare.
Or, prin notificarea nr. 399 din 27 iunie 2001, aflată în copie la fila 12 din dosarul instanţei de fond, contestatorul a solicitat despăgubirea în bani pentru imobilul expropriat.
Cum instanţa de apel a considerat că această cerere este inadmisibilă, deoarece a fost adresată direct instanţei, se impune casarea deciziei atacate, pentru soluţionarea cererii pe fond.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.G. şi G.I. împotriva deciziei nr. 1/A din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1004/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9688/2006. Civil → |
|---|
