ICCJ. Decizia nr. 9688/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9688
Dosar nr. 3675/33/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Cluj la data din 6 iulie 2006, reclamantul M.D. a arătat că înţelege să atace răspunsul abuziv, mai precis refuzul de a soluţiona solicitarea de măsuri reparatorii formulată în contradictoriu cu pârâţii Prefectul judeţean Maramureş şi Comisia locală Borşa pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, deşi a depus trei cereri înregistrate sub numerele 13515, 13514 şi 14304, toate din anul 2005, notificările la care au fost anexate acte autentice, nu au primit rezolvare. A considerat, astfel, că răspunsul primit, fiind abuziv, a constituit până la urmă constituind un refuz de a soluţiona solicitarea sa, întemeiată pe Legea nr. 247/2005.
Totodată, prin recurs s-a pretins repararea pagubei, daune morale şi cominatorii.
În drept s-a invocat Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Curtea de apel, după ce a reţinut art. 20 coroborat cu art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dispoziţii pe care le-a considerat neaplicabile în speţă, dar ţinând seama de obiectul cauzei ce îl constituie refuzul de a rezolva notificarea, a reţinut competenţa instanţei în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, respectiv a secţiei civile a tribunalului, tribunal în circumscripţia căruia se află sediul unităţii deţinătoare, sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării.
Astfel, făcând aplicarea art. 159 pct. 2 şi art. 255 C. proc. civ., Curtea de Apel Cluj, prin încheierea civilă nr. 4/D/ din 26 iulie 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Maramureş.
Împotriva acestei soluţii de declinare, dată prin încheiere, s-a formulat recurs în prezenta cauză, de către reclamantul M.D., care susţine că instanţa Curţii de Apel Cluj este competentă, conform art. 20 alin. (1) capitol VI din Legea fondului funciar şi Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2001.
Totodată, recurentul arată că a mai depus acţiunea civilă la Tribunalul Maramureş, înregistrată sub nr. 7425/2002, care în prezent se află în recurs la Curtea de Apel Cluj, astfel că se impune conexarea.
Deliberând asupra recursului, raportat la măsura luată de curtea de apel de declinare a cauzei la Tribunalul Maramureş, se are în vedere că, în raport de obiectul pricinii, obiect corect calificat ca fiind o plângere-contestaţie îndreptată împotriva refuzului notificatorului de a răspunde la notificările privind măsurile reparatorii pretinse, competent, în primă instanţă, este tribunalul, secţia civilă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, actualizată, se arată că Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea modificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Aşadar, în raport de cauza dedusă judecăţii, curtea de apel a făcut o corectă aplicare a legii, respectiv a normelor de procedură în materie de competenţă, astfel încât nu subzistă condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. Aceasta pentru că instanţa a aplicat corect dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 actualizată, situaţie în care a procedat în sensul art. 158 alin. (3) şi urm. C. proc. civ.
Susţinerea recurentului că Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 atrage, printre altele, şi intervenţia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce ar determina o altă competenţă, este reală şi cu eficienţă juridică numai după epuizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu privire la soluţionarea notificărilor prin dispoziţii/decizii atacate la tribunal; or, în speţă, Comisia invocată nu a luat nici o măsură care să poată fi contestată pentru simplul fapt că datele cu privire la soluţionarea notificărilor trebuie strânse şi aduse ulterior la cunoştinţa Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
Cât priveşte pretenţia recurentului de a dispune conexarea se apreciază că excede pentru moment cauzei, fiind şi fără eficienţă faţă de soluţia preconizată în materie de competenţă.
Declinând competenţa la secţia civilă a tribunalului, instanţa de trimitere urmează a se analiza şi celelalte critici din recurs şi apărări din întâmpinare cu privire, spre pildă, la calitatea procesuală pasivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor.
De aceea, pentru raţiunile expuse, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva încheierii nr. 4/D din 26 iulie 2006 a Curţii de Apel Cluj dată în dosarul nr. 3675/33/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 969/2006. Civil → |
|---|
