ICCJ. Decizia nr. 103/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.103
Dosar nr.2584/36/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 601 din 16 februarie 2006 reclamantul R.A. prin mandatar G.C. a chemat în judecată C.R. C.F.R. Constanţa, solicitând ca aceasta să fie obligată să emită decizie sau dispoziţie motivată cu privire la restituirea imobilului situat în Constanţa, zona industrială.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a adresat pârâtei notificare pentru restituirea în natură sau prin echivalent a cotei de ⅛ din suprafaţa de 49.738,50 mp teren proprietatea autorului său însă aceasta nu a răspuns notificării sale.
Prin sentinţa civilă nr. 683 din 24 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis acţiunea şi a fost obligată pârâta să emită decizie sau dispoziţie motivată cu privire la imobilul ce face obiectul notificării formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a răspunde notificării formulate de reclamant, în termen de 60 de zile.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţei solicitând reanalizarea probelor depuse la dosarul cauzei şi a se dispune respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 134/C din 4 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei se arată că reclamantul a adresat notificarea şi a depus actele doveditoare, în sensul prevăzut de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, însă pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a răspunde notificării prin dispoziţie sau decizie motivată, deşi termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) fusese depăşit.
Împotriva deciziei pronunţate în apel pârâta a declarat recurs, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că pârâta a fost în imposibilitatea de a emite Decizia pentru că cererea intimatului era neclară, că era necesar ca acesta să pună la dispoziţie expertiza topografică şi planul de situaţie pentru identificarea imobilului şi că pe terenul solicitat funcţionează mai multe societăţi comerciale.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care constată motivele de recurs şi solicită respingerea acestuia.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depuneri actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin Decizia sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Potrivit art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent.
Faţă de prevederile legale enunţate, rezultă fără echivoc, că, indiferent de situaţie, respectiv dacă persoanei îndreptăţite i se restituie imobilul în natură, se oferă restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată asupra solicitării adresate prin notificare.
Chiar dacă legiuitorul nu a reglementat în mod expres situaţia în care persoana deţinătoare refuză să răspundă solicitării adresată pe cale de notificare, cei îndreptăţiţi se pot adresa instanţei judecătoreşti pentru ca persoana juridică deţinătoare să fie obligată să emită o decizie sau dispoziţie motivată, ca răspuns la notificare.
Inconsecvenţa legiuitorului şi necolerarea dispoziţiilor legale în Legea nr. 10/2001 nu poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptăţite de a-şi valorifica drepturile recunoscute de lege.
Faţă de aceste argumente, prevăzute expres prin dispoziţiile legale menţionate sau rezultate din interpretarea prevederilor Legii nr. 10/2001, potrivit caracterului reparatoriu al acestui act normativ, se privesc ca nefondate criticile recurentului, astfel că se va dispune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.C.F.R. SA, sucursala Regională CF Constanţa, împotriva deciziei nr. 134/C din 4 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa. secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1030/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1018/2006. Civil → |
|---|
