ICCJ. Decizia nr. 1030/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 1030

Dosar nr. 3419/39/2006

Şedinţa publică din 6 februarie 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 30 martie 2005, reclamantul V.G. a contestat dispoziţia nr. 40/2005, emisă de Primarul oraşului Milişăuţi şi a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru o casă cu anexe şi teren în suprafaţă de 2000 mp, preluate abuziv de Statul Român în perioada 1963-1964.

Prin sentinţa civilă nr. 777 din 11 mai 2006 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamant, a modificat dispoziţia nr. 40/2005 şi a constatat că acesta este îndreptăţit la despăgubiri băneşti în cuantum de 13.742,8 RON pentru suprafaţa de 731 mp teren şi, 72.800 RON pentru casa şi anexele preluate abuziv în patrimoniul statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că autorii reclamantului au fost proprietarii unor construcţii, demolate în anii 1963-1964, în vederea construirii şoselei asfaltate Suceava – Rădăuţi. S-a apreciat că terenul de 731 mp a fost preluat abuziv, fără plata unor despăgubiri echitabile.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta, susţinând că în mod greşit s-a dispus acordarea de despăgubiri băneşti reclamantului, în condiţiile în care Legea 10/2001 prevede că modalitatea concretă de acordare a acestora se face conform art. 40, instanţa de judecată neputându-se pronunţa cu privire la procedura despăgubirii şi cuantumul acesteia.

Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 209 din 19 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria oraşului Milişăuţi, reţinând că prin sentinţa apelată, prima instanţă a constatat doar dreptul reclamantului la despăgubiri băneşti pentru terenul şi construcţiile preluate abuziv de Statul Român, urmând ca pentru stabilirea şi acordarea în concret a acestora să fie urmată procedura prevăzută de art. 36-40 din Legea 10/2001 (forma nemodificată).

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal pârâta Primăria oraşului Milişăuţi, prin primar, criticând-o ca nelegală pentru depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în condiţiile în care s-a acordat reclamantului o măsură reparatorie neprevăzută de dispoziţiile Legii 10/2001.

Recurenta a susţinut că prevederile Legii nr. 247/2005, înlătură complet forma despăgubirilor băneşti, art. 33 din titlul VII abrogând în mod expres art. 30 şi art. 34-40 din Legea 10/2001.

S-a învederat că raţionamentul instanţei de apel în sensul aplicării prevederilor legale în vigoare la data notificării (12 februarie 2002) este eronat şi conduce la concluzia că modificările aduse Legii 10/2001 după data de 14 februarie 2002 sunt lipsite de eficienţă, deoarece ar urma să se aplice numai acelor notificări depuse peste termenul legal, asupra cărora acţionează sancţiunea decăderii.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la critica invocată de pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În principiu, legea nouă, se aplică imediat situaţiilor obiective (legale) adică acelora ale căror efecte şi conţinut sunt stabilite imperativ de legiuitor.

În speţă, dreptul subiectiv al reclamantului intimat îşi are fundamentul direct şi imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, în condiţiile în care au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi, prin titlul VII al Legii 247/2005, lege nouă, de imediată aplicare.

Legea nouă determină imperativ regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 şi următoarele din HG nr. 1095/2005 instituie noile proceduri administrative pentru acordarea acestora.

Întrucât, în plenul dreptului intertemporal, toate aceste dispoziţii, de imediată aplicare, sunt imperative, iar după intensitatea şi puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche rămâne fără aplicare. Ca atare, nu se mai pot acorda reclamantului despăgubiri băneşti în condiţiile legii vechi.

Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 314 C. proc. civ. să se admită recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Milişăuţi, prin primar, împotriva deciziei nr. 209 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava.

În consecinţă, se va casa Decizia menţionată, precum şi sentinţa civilă nr. 777 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava şi, în fond, se va admite acţiunea reclamantului V.G.

Se va modifica dispoziţia nr. 40 din 29 februarie 2005 a Primarului oraşului Milişăuţi, în sensul că, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, se va constata că reclamantul este îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatorii în condiţiile legii privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilele situate în oraşul Milişăuţi, judeţul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Milişăuţi, prin primar împotriva deciziei civile nr. 209 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava.

Casează Decizia menţionată, precum şi sentinţa civilă nr. 777 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava şi, în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul V.G.

Modifică dispoziţia nr. 40 din 25 februarie 2005 a Primarului oraşului Milişăuţi în sensul că, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, constată că reclamantul este îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatorii în condiţiile Legii privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilele situate în oraşul Milişăuţi, judeţul Suceava.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1030/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs