ICCJ. Decizia nr. 1143/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1143
Dosar nr. 14.270/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Neamţ a admis contestaţia formulată de H.E., împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a anulat Decizia contestată şi a fost obligat pârâtul să soluţioneze pe fond notificarea nr. 90/2001.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că Decizia contestată nu este legală.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 508 din 10 februarie 2005 rezultă că la baza soluţionării cererii adresate prin notificarea Ministerului de Interne a stat adresa nr. 19672 din 5 august 2003, potrivit căreia imobilul din fosta str. C. nr. 4 se află în prezent pe str. V. la nr. 2, 4, 6 şi la nr. 2 locuieşte numita P.E., la nr. 4, 6 funcţionând Comandamentul Jandarmeriei Neamţ care îşi administrează imobilul pe care îl ocupă.
Deşi greşit s-a constatat că imobilul revendicat, sau o parte din acesta, nu se află în administrarea Ministerului de Interne de care aparţine Comandamentul Judeţean al Jandarmeriei Neamţ.
Întrucât pârâtul a avut toate datele privitoare la imobil, se impune soluţionarea pe fond a cererii adresate prin notificare.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 569 din 5 decembrie 2005, a respins ca nefondat apelul, menţinând, astfel soluţia primei instanţe.
Împotriva acestei decizii, acelaşi pârât a declarat recurs, invocând, în esenţă, că mandatul dat avocatului U.C. nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate, că reclamanta a solicitat un imobil ce nu se află în administrarea sa.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, invocat şi în apel, acesta nu poate fi primit.
El a fost analizat corect de instanţa de apel care a constatat că la data de 16 mai 2001 petenta H.E. încheie cu Cabinetul de Avocatură U.C. ce funcţionează în cadrul Baroului Botoşani, Contractul de Asistenţă Juridică nr. 19, contract prin care, domnul avocat U.C. este împuternicit să acorde consultaţii civile pe bază de acte, să redacteze notificări, să ridice titluri de proprietate şi corespondenţa de la autorităţile administrative, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, pentru clienta H.E.
Contractul este semnat personal de petentă.
Ulterior, la data de 27 noiembrie 2002, petenta împuterniceşte prin mandat, cu caracter general, pe domnul avocat U.C. prin Baroul Botoşani, România, să o reprezinte în faţa tuturor autorităţilor administrative, arhivele statului, instanţele judecătoreşti, a altor autorităţi de stat şi instituţii, o oricăror persoane fizice şi juridice, (...) să îndeplinească orice altă formalitate sau să promoveze orice acţiune în justiţie pentru a dobândi, pentru a se restitui sau a obţine orice drept de proprietate sau drept de creanţă sau orice despăgubire, solicitate în temeiul Legii nr. 18/1991 ori orice lege care îi dă posibilitatea să solicite drepturile specificate mai sus.
S-a reţinut faptul că procura este autentică, este redactată şi tradusă în Germania şi are apostila conform Convenţiei de la Haga din 1961.
Entitatea deţinătoare a primit la data de 11 iunie 2003, odată cu actele de proprietate şi cele privind dovada vocaţiei succesorale şi copia procurii certificată de avocat conform art. 83 alin. (2) C. proc. civ., precum şi împuternicire avocaţială.
După depunerea acţiunii în justiţie de către mandatarul avocat (având împuternicire avocaţială), a fost încheiat Contractul de Asistenţă Juridică nr. 461 din 14 decembrie 2004 cu avocatul V.T. din Baroul Neamţ.
În baza mandatului general avocat U.C. poate angaja în cauză un alt avocat pentru reprezentarea reclamantei în justiţie în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1)-(4) din Legea nr. 51/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004.
Astfel, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, „avocatul înscris în Tabloul Baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă".
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se reţine că este, de asemenea nefondat.
Reclamanta a solicitat restituirea imobilului (construcţie şi teren, 323,82 mp + 2148 mp) situat în Piatra Neamţ, str. V. nr. 2, cu motivarea ca această descriere a imobilului apare în sentinţa civilă nr. 1643/1956, aflată la fila 30 dosar.
Dar, aşa cum rezultă şi din decizie, entitatea deţinătoare are la dispoziţie şi actul de veşnica vânzare nr. 234 din 4 aprilie 1990 din care rezultă că imobilul era situat la data cumpărării pe str. C.
Precizarea privind deţinătorul actual al imobilului a venit din partea Prefecturii (adresa nr. 7 şi adresa Primăriei Municipiului Piatra Neamţ nr. 19672 din 5 august 2003, instituţie în măsură să cunoască situarea imobilelor în perimetrul municipiului Piatra Neamţ.
Oricum, din lectura actelor aflate la dispoziţia pârâtei şi din istoricul dobândirii şi al preluării imobilului rezultă cu prisosinţă faptul că, în cauză, este vorba de unul şi acelaşi imobil, cumpărat de autorii petentei în anul 1900 şi preluat de stat în anul 1956 în baza sentinţei civile nr. 1643/1956.
Verificând situaţia imobilului ce apare astăzi înscris la nr. 2 din str. V., Consiliul Local, Direcţia Taxe şi Impozite a municipiului Piatra Neamţ, a comunicat cu adresa nr. 81041 din 29 martie 2005 faptul că imobilul de la nr. 2 figurează pe numele P.E., dar este construit în anul 1955, suprafaţa construită fiind de 157 mp., iar terenul are suprafaţa de 306 mp.
Cu alte cuvinte, nu este nici o asemănare cu imobilul preluat de stat în anul 1956 şi cumpărat în anul 1990.
Faţă de cele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 569 din 5 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1140/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1137/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
