ICCJ. Decizia nr. 1137/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1137
Dosar nr. 9084/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 10276/2002 reclamanţii M.M. şi M.B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Timişoara, prin primar, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 969/20002 prin care le-a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului situat în Timişoara, precum şi a referatului ce a stat la emiterii dispoziţiei.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul solicitat, evidenţiat în C.F. Timişoara, nr. top 29528/VII/1, a fost proprietatea lor însă în anul 1989 a fost preluat în mod abuziv de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Prin sentinţa civilă 700 din 20 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, acţiunea a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia emisă în cauză s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului avându-se în vedere că acesta a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 14307/1997, în temeiul Legii nr. 112/1995, dispunându-se totodată trimiterea dosarului Prefecturii judeţului Timiş pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri băneşti.
S-a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 4419/2003 a Judecătoriei Timiş, definitivă şi irevocabilă, s-a respins cererea privind constatarea nulităţii absolute a respectivului contract de vânzare-cumpărare, astfel că în mod just s-a respins solicitarea restituirii în natură a imobilului în cauză.
Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză, solicitând admiterea acţiunii motivat de faptul că imobilul este proprietatea lor şi a fost preluat fără titlu în proprietatea statului, iar cumpărătorul nu a fost de bună credinţă.
Prin Decizia civilă nr. 126 (11 aprilie 2006) pronunţată de Curtea de Apel Timişoara apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum sunt definite acestea prin dispoziţiile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât prin sentinţa civilă nr. 4419/2003 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia civilă nr. 1802/2003 a Tribunalului Timiş şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 149/2005 a Curţii de Apel s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, constatându-se astfel nevalabilitatea titlului de trecere în proprietatea statului a imobilului.
Prin aceeaşi sentinţă irevocabilă s-a menţinut contractul de vânzare-cumpărare încheiat de fostul chiriaş O.I., reţinându-se buna-credinţă a cumpărătorului la dobândirea imobilului.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recurs reclamanţii.
În motivarea recursului se reiau susţinerile potrivit cărora imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv şi fără titlu valabil şi în consecinţă statul nu avea voie să vândă ceea ce nu avea în proprietate. Se mai susţine că atât R.A. U. SA cât şi chiriaşul cumpărător erau obligaţi să se documenteze despre situaţia juridică a imobilului, iar instanţele au trecut cu uşurinţă peste această stare de fapt, preferând să judece în mod unilateral în favoarea chiriaşului cumpărător prin cele două cuvinte miraculoase „de bună-credinţă!".
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate şi având în vedere dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat în sensul considerentelor ce succed.
În baza Legii nr. 10/2001 este îndreptăţit la măsuri reparatorii şi fostul proprietar al cărui imobil a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu plată, cum este cazul în speţă.
Nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul în litigiu a fost constatată, în mod definitiv şi irevocabil, şi prin sentinţa civilă nr. 4419 din 14 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara.
În speţă însă, nu se poate dispune restituirea în natură a imobilului întrucât acesta este deţinut, cu titlu valabil, de fostul chiriaş care l-a cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, prin aceeaşi hotărâre menţionată anterior respingându-se cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 14307/1997.
Contrar susţinerilor recurenţilor, în prezenta cauză nu se poate repune în discuţie buna-credinţă a cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, asupra acestei chestiuni statuându-se în mod irevocabil, respectiva hotărâre intrând în puterea lucrului judecat.
În aceste condiţii, în cauză devin incidente prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, modificată şi republicată, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, împrejurare reţinută în mod corect şi de instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.B. şi M.M. împotriva deciziei nr. 126 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1135/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
