ICCJ. Decizia nr. 1173/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
DECIZIEnr. 1173
DOSAR NR. 9712/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, sub nr. 968/2005, reclamanţii P.C.I. şi S.N. au chemat în judecată pe pârâta C.E. Rovinari, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor de autor, pe perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2004, cu cheltuieli de judecată.
S-a solicitat totodată plata dobânzilor legale până la efectuarea plăţii efective de către pârâtă.
Reclamanţii au arătat, în motivare, că la data de 19 mai 1999 au încheiat cu CNLO contractul nr. 333 prin care transmiteau dreptul de eliberare a brevetului de invenţie şi folosirea exclusivă a acestei invenţii de către CNLO.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată de 20 de ani iar prin acesta s-a stabilit că redevenţele trebuiau achitate trimestrial, iar cesionarul avea obligaţia să ţină evidenţa acestora.
S-a arătat, de asemenea că, pentru plata drepturilor de autor s-a încheiat cu EMC Rovinari contractul nr. 3/2002 pe o perioadă de 20 de ani, acesta obligându-se să acorde autorilor invenţiei 30% din eficienţa economică în primul an şi 20% pentru restul perioadei.
Au precizat reclamanţii că în baza HG nr. 103/2004 s-a înfiinţat C.E. Rovinari prin fuziunea SC E. ROVINARI SA cu EMC Rovinari ce făcea parte din CNLO Târgu Jiu.
La data de 5 mai 2005 s-a formulat cerere de intervenţie în nume propriu de către intervenientul I.G.D., prin care a solicitat drepturile de autor ce i se cuvin în calitate de moştenitor al autorului său, I.G., ce a fost coautor la realizarea invenţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 591 din 9 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 968/2005 a fost respinsă excepţia invocată de pârâta SC C.E. SA privind autoritatea lucrului judecat; s-a respins excepţia invocată de reclamanţi privind lipsa calităţii procesuale active a intervenientului; a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.C.I. şi S.N. împotriva pârâtei SC C.E. SA şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul I.G.D.; a fost obligată pârâta SC C.E. SA la plata sumei de 31.032 lei către reclamantul P.C.I., la 31.032 lei către reclamantul S.N. şi la 144.819 lei către intervenientul I.G.D. reprezentând drepturi de autor pe perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2004, cu dobânda legală aferentă până la plata efectivă; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat, iar cu privire la calitatea procesuală activă a intervenientului a reţinut că acesta şi-a dovedit calitatea de moştenitor faţă de autorul său, coautor al invenţiei.
Pe fondul cauzei tribunalul a reţinut că în baza contractului încheiat de reclamant şi autorul intervenientului cu EMC Rovinari, s-a stabilit că exploatarea minieră poate folosi invenţia autorilor cu obligaţia de a achita o cotă de 30% pentru primul an şi 20% pentru restul perioadei contractuale din eficienţa economică realizată ca urmare a folosirii invenţiei.
La pronunţarea soluţiei au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 64/1991 modificată şi completată prin Legea nr. 203/2002.
Împotriva sentinţei civile nr. 591 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj a declarat apel pârâta SC C.E. SA aducând critici cu privire la rezolvarea dată excepţiei autorităţii de lucru judecat cât şi soluţia dată fondului cauzei.
Prin Decizia civilă nr. 296 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, s-a respins apelul pârâtei cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată către intimatul-interveient I.G.D.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că , în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1202 C. civ. , întrucât acţiunea de faţă şi cea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 168/2003 a Tribunalului Gorj nu au acelaşi obiect material în sensul de pretenţii deduse judecăţii , întrucât în prezenta pricină se solicită drepturile cuvenite din folosirea invenţiei pe perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2004, pe când , în acţiunea anterioară, s-au solicitat drepturi cuvenite pe o perioadă anterioară.
În privinţa criticilor formulate pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că sunt neîntemeiate , dat fiind faptul că, expertiza efectuată în cauză a constatat existenţa cupelor inventate de reclamanţi la excavatoarele utilizate de pârâtă iar pârâta nu a dovedit o altă situaţie decât cea constatată.
Nemulţumită fiind de această din urmă hotărâre , pârâtaSC C.E. SA a declarat recurs, în termen legal, reiterând aceleiaşi critici formulate şi în apel.
Astfel , se critică soluţia dată în apel cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, pe fondul cauzei recurenta-pârâtă fiind nemulţumită de faptul că instanţa de apel nu a constatat necesitatea efectuării unei noi expertize, pentru lămurirea corectă a împrejurărilor de fapt.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei nr. 296 din 5 aprilie 2006 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Craiova.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În primul rând, sunt nefondate criticile ce vizează aspecte de apreciere a probatoriului şi modalitatea în care s-a stabilit, în baza dovezilor de la dosar, situaţia de fapt, constatându-se prin expertiza efectuată în cauză existenţa cupelor inventate de reclamanţi la excavatoarele utilizate de pârâtă.
Statuarea asupra elementelor de fapt, pe baza probatoriului administrat, cade exclusiv în sarcina instanţelor fondului, în recurs putând fi valorificate doar aspecte de nelegalitate, respectiv în ce măsură instanţa a aplicat corect legea la situaţia de fapt determinată.
De aceea, criticile în legătură cu modalitatea în care instanţa de apel a apreciat probele şi a determinat situaţia de fapt exced conţinutului motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Cu privire la critica ce vizează excepţia autorităţii de lucru judecat, şi aceasta este nefondată, deoarece, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1202 C. civ., astfel cum bine au stabilit instanţa de fond şi cea de apel.
Pe de altă parte, la termenul de dezbatere a recursului, reprezentantul intimaţilor-reclamanţi P.C.I. şi S.N., a precizat că pretenţiile acestora au fost achitate, din propria iniţiativă a conducerii SC C.E. ROVINARI SA, dovedind cu extrasele de cont (existente la filele 27,28 dosar recurs), care atestă această susţinere.
Or, şi din această perspectivă criticile recurentei-pârâte SC C.E. ROVINARI SA, se privesc a fi nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurentă la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi P.C. şi S.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.E. ROVINARI SA împotriva deciziei nr. 296 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi P.C. şi S.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1907/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1097/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
