ICCJ. Decizia nr. 1322/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Alba reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Alba Iulia, Primarul Municipiului Alba Iulia și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice anularea dispoziției nr. 54 din 10 februarie 2004 a Primarului Municipiului Alba Iulia, să se constate că imobilul înscris în C.F. Alba Iulia nr. top2637/2/2 a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, să se dispună restituirea în natură a acestui imobil sau, în subsidiar, să se stabilească măsurile reparatorii prin echivalent bănesc.
în motivarea cererii s-a arătat că imobilul în litigiu, în suprafață de 1050 mp a aparținut mamei sale A.M. și a fost expropriat pentru utilitate publică în anul 1985 conform Decretului nr. 213/1980. Prin dispoziția contestată i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului.
Prin sentința civilă nr. 65 din 16 februarie 2005 Tribunalul Alba a respins contestația reținând că terenul în suprafață de 1050 mp a fost expropriat prin Decretul 213/1980 de la deținătorul fostul CAP Alba Iulia, acesta primind despăgubiri în valoare de 2.362,50 lei. La data exproprierii, mama reclamantului era membră a CAP Alba Iulia.
Pentru acest teren reclamantului i s-a reconstituit, prin compensare, dreptul de proprietate asupra a 1.500 mp în tarlaua După piață, în temeiul Legii nr. 18/1991. Dată fiind această împrejurare, Legea 10/2001 nu mai poate fi aplicată cu privire la același teren.
împotriva sentinței a declarat apel reclamantul arătând că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001. Prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a concluzionat că terenul este liber deoarece copertinele sub care sunt parcate autoturisme nu sunt autorizate și nici nu există contracte de închiriere pentru folosirea lor, motiv pentru care se impune restituirea în natură a terenului expropriat.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 947 A din 14 iunie 2005 a respins apelul ca nefondat reținând că Legea nr. 10/2001, prin art. 8 exceptează de la măsurile reparatorii terenurile al căror regim juridic s-a reglementat prin prevederile legii funciare.
împotriva deciziei instanței de apel recurentul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- suprafața de 1.500 mp teren extravilan a fost acordată în compensarea terenului expropriat de 1050 mp, terenul expropriat având o valoare mult mai mare decăt cel acordat în compensare
- în realitate, suprafața reală a imobilului expropriat a fost de 1.550 mp, în timp ce suprafața reconstituită prin compensare este de 1.500 mp, iar pentru diferența de suprafață de 500 mp nu s-au acordat despăgubiri sau teren în compensare, astfel încât nu se poate reține aplicabilitatea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001
- din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 316 mp pe care sunt amplasate doar niște copertine sub care se parchează autoturisme particulare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului s-a constatat că potrivit titlului de proprietate nr. 615/39 din 15 ianuarie 1993 recurentului reclamant i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.500 mp în compensarea terenului expropriat și, ca atare, nu se mai poate cere restituirea în natură a terenului liber sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 din această lege.
Față de această împrejurare, concluziile raportului de expertiză conform cărora s-ar putea restitui în natură suprafața de 316 mp pe care sunt amplasate niște copertine sunt irelevante în cauză.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4494/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1504/2006. Civil → |
|---|
