ICCJ. Decizia nr. 1525/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1525
Dosar nr. 9693/1/2006
Şedinţa publică din 19 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1520 din 26 septembrie 2003, emisă de Primarul municipiului Oradea a fost respinsă notificarea prin care petenta G.H.A. a solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, str. R. nr.1 (în realitate P.F. nr. 1), înscris în C.F. Oradea, nr. top 660/2, iar în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a fostului proprietar tabular K.A.
Petenta a formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii, susţinând că este îndreptăţită la o cotă parte din dreptul de proprietate, fără a o preciza, în calitate de succesoare a antecesorului său K.A.
Prin sentinţa civilă nr. 294/C din 20 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bihor au fost admise cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenientele SC C.P.Ş.M. SRL Oradea, SC HG SRL Oradea, SC C.F.M. SRL Oradea şi a fost respinsă contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din referatul de fundamentare ce a stat la baza emiterii dispoziţiei primarului, contestatoarea a solicitat cota de 6/36 din imobilul ce formează obiectul litigiului, fără a dovedi raportul de rudenie cu foştii proprietari tabulari, K.A. şi W.R.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 77/A din 10 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Confirmând soluţia instanţei de fond, instanţa de apel a reţinut că apelanta a susţinut că este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii, în calitate de moştenitoare a proprietarei tabulare K.R., bunica sa, respectiv mama numitei K.M., a cărei fiică este contestatoarea şi că atât mama, cât şi bunica acesteia au decedat în condiţiile ce caracterizează situaţia comorienţilor la data de 11 iunie 1944, la Auschwitz, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 654 alin. (1) C. civ.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs contestatoarea, susţinând, în esenţă, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond decesul autoarelor sale ea încadrându-se în situaţia comorienţilor, cele două defuncte nedecedând în aceeaşi împrejurare, ci în realitate au fost persoane dispărute, care au fost codecedate şi că se impunea completarea probelor pentru lămurirea acestor aspecte.
Recursul este nefondat.
Prin notificare, contestatoarea a indicat eronat adresa la care se află situat imobilul, iar prin contestaţie a susţinut că este îndreptăţită la o cotă parte din imobil, fără a o preciza, în calitate de moştenitoare a fostului proprietar tabular, K.A.
În faza de apel, prin precizarea aflată la fila 52, contestatoarea, în mod inconsecvent, a susţinut că este moştenitoarea proprietarei tabulare, K.R. şi a fiicei acesteia, K.M., care este mama sa.
Este de menţionat faptul că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au stăruit pentru depunerea de către contestatoare a tuturor înscrisurilor doveditoare a calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel că nu este fondată critica referitoare la lipsa rolului activ al instanţelor.
Instanţa de apel a reţinut temeinic faptul că bunica şi mama contestatoarei, K.R. şi K.M. au decedat în condiţiile ce caracterizează situaţia comorienţilor.
Astfel cum rezultă din extrasele din registrul de decese al serviciului de stare civilă al fostului Consiliu local al municipiului Oradea, bunica şi mama contestatoarei au decedat la aceeaşi dată, 11 iunie 1944, la Auschwitz.
În atare situaţie sunt aplicabile prevederile art. 21 din Decretul nr. 31/1954, conform cărora, în cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit celeilalte, ele sunt socotite că au murit deodată, astfel că nici unul dintre comorienţi nu îi poate moşteni pe ceilalţi.
Întrucât nu a fost făcută de către contestatoare dovada că ar fi succesoarea nici uneia dintre persoanele pe care le-a menţionat ca fiind autorii săi, în mod corect au stabilit instanţele că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptăţită a măsuri reparatorii, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.H.A. împotriva deciziei nr. 77 A din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1641/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1520/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
