ICCJ. Decizia nr. 1652/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1652
Dosar nr. 3407/59/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 11579 din 30 noiembrie 2005 reclamanţii R.L. şi R.R. au chemat în judecată Primarul municipiului Timişoara, solicitând anularea dispoziţiei nr. 2289 din 12 octombrie 2005 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se acorde despăgubiri băneşti în cuantum de 35.424,445 lei noi.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la momentul înregistrării notificării, 14 februarie 2002, Legea nr. 247/2005 nu era în vigoare astfel că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la reparaţii băneşti pentru imobilul trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1974 şi care nu poate fi restituit în natură, întrucât a fost vândut unor terţi în baza Legii nr. 61/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 376/PI din 20 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş acţiunea a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia nr. 2289 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul municipiului Timişoara s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 35.424,445 RON, propunându-se acordarea despăgubirilor în condiţiile art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, rezolvarea cererilor făcându-se potrivit legii în vigoare la data emiterii deciziei sau dispoziţiei, efectele dispoziţiei născându-se de la data emiterii ei şi nu de la data depunerii notificării.
Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză, susţinând că prin aplicarea art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a făcut o aplicare retroactivă a legii, fapt ce ar încălca şi dispoziţiile constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, ei fiind îndreptăţiţi la despăgubiri băneşti.
Prin Decizia civilă nr. 253/A din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a admis apelul, s-a schimbat sentinţa şi, în rejudecare, s-a admis contestaţia, s-a anulat dispoziţia nr. 2289/2005 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi s-a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în cuantum de 35.424,445 RON pentru imobilul înscris în C.F. 60005 Timişoara, situat în Timişoara.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că apelanţilor nu le sunt incidente prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 întrucât ele nu erau adoptate şi intrate în vigoare la data declanşării procedurii de retrocedare, la acea dată, 14 februarie 2002 erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 10/2001, apelanţilor fiindu-le incidente prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din această lege, raportat la care trebuie să beneficieze de despăgubiri băneşti. S-a mai reţinut că retroactivitatea Legii nr. 247/2005 este contrară principiului constituţional al neretroactivităţii actelor normative, cu putere de lege.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de către Primarul municipiului Timişoara, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că la data emiterii dispoziţiei se afla în vigoare Legea nr. 247/2005 care prevede, la art. 16 coroborat cu art. 33 din Titlul VII, că nu se mai acordă despăgubiri băneşti ce se acordă despăgubiri în condiţiile acestei legi.
Se mai arată că prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a prevăzut procedura ce trebuie urmată pentru predarea tuturor actelor şi documentaţiilor în materia Legii nr. 10/2001, către Secretariatul Comisiei Centrale.
De asemeni, se invocă şi abrogarea art. 30, art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 prin dispoziţiile art. 33 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în sensul celor ce succed.
Atât dispoziţia nr. 2289 din 12 octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Timişoara cât şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în exercitarea controlului judecătoresc, sunt acte ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 care a modificat şi completat Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile Legii nr. 247/2005 se aplică tuturor contestaţiilor care nu au fost soluţionate în mod definitiv, fiind norme de procedură de imediată aplicare.
La art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se menţionează punctual procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, care se finalizează prin emiterea titlurilor de despăgubire.
Instanţa de apel a apreciat în mod eronat că aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză întrucât nu erau adoptate şi intrate în vigoare la data declanşării procedurii de retrocedare.
Data depunerii notificării interesează sub aspectul îndeplinirii condiţiei obligatorii şi prealabile a introducerii notificării cu respectarea termenului prevăzut de lege, nu şi în ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În atare situaţie urmează a se admite recursul, a se casa Decizia recurată, păstrându-se sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 253/A din 20 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă nr. 376/PI din 20 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1653/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
