ICCJ. Decizia nr. 1656/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1656
Dosar nr. 6985/54/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2626/2005, contestatoarea OG a solicitat anularea dispoziţiei nr. 3669 din 4 iulie 2005 emisă de primarul municipiului Târgu Jiu şi restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren ce a fost expropriată prin Decretul nr. 336/1962 şi nr. 439/1972.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin dispoziţia nr. 3669/2005 i-a fost restituită în natură numai suprafaţa de 292 mp teren situat în intravilanul municipiului Târgu Jiu, pentru restul terenului până la suprafaţa de 1240 mp fiind respinsă cererea cu motivarea că suprafaţa în cauză este afectată de utilităţi publice. Contestatoarea a mai precizat că suprafaţa ce trebuie restituită în natură este mai mare, urmând a se stabili pe baza probatoriului ce se va administra în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 16 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din terenul expropriat de la autorii contestatoarei prin Decretul nr. 336/1962 şi Decretul nr. 439/1972, s-a restituit contestatoarei suprafaţa de 292 mp pentru restul suprafeţei urmând a fi acordate despăgubiri conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. S-a mai reţinut că, chiar dacă diferenţa de 950 mp teren nu este ocupată efectiv de blocuri, aceasta este afectată de dotări terane şi subterane care asigură funcţionalitatea cartierului de locuinţe.
Contestatoarea a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate în cauză, susţinând că în mod greşit nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 201 mp pe motiv că este afectată de utilităţi, respectiv o parcare auto, deoarece exproprierea nu s-a realizat pentru o asemenea lucrare fiind aplicate greşit dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 484 din 13 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, suprafaţa de teren în litigiu privind scopul pentru care a fost expropriată parcarea respectivă deservind cartierul de locuinţe; şi mai mult această zonă care afectează şi terenul în litigiu aparţine domeniului public al municipiu Târgu Jiu.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de către contestatoare, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod greşit s-a reţinut că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 201 mp, întrucât prin raportul de expertiză efectuată în cauză s-a stabilit că acest teren nu este afectat de utilităţi. Se mai arată că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, având în vedere faptul că exproprierea nu s-a realizat pentru construcţia unei parcări auto.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor invocate şi prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, legiuitorul a prevăzut incidenţei acestei legi pentru imobilele expropriate în perioada de referinţă, menţionându-se expres 8 cazuri în funcţie de situaţia anume a respectivelor imobile.
Esenţial în aplicarea acestui text de lege este lămurirea împrejurării dacă scopul exproprierii a fost atins, iar pe de altă parte, dacă imobilul expropriat, în totalitate sau parţial, este liber şi neafectat de utilităţi publice.
În speţă, terenul solicitat de recurenta-reclamantă a fost expropriat, împreună cu alte terenuri, prin Decretele nr. 336/1962 şi 439/1972 pentru construirea unui cartier de blocuri, construcţie care s-a realizat în baza unui plan de sistematizare care cuprinde atât amplasamentele blocurilor, cât şi a reţetelor tehnico-edilitare aferente.
Pe suprafaţa de 201 mp teren, pentru care recurenta solicită restituirea în natură, se află amenajată o parcare auto, care deserveşte blocurile din zonă.
Nu se poate reţine că acest teren este liber, cum susţine recurenta, întrucât prin amplasamentul şi afectaţiunea sa acest teren este ocupat, în sensul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Este evident că noile construcţii nu pot ocupa în întregime terenurile expropriate, dar pentru normala lor exploatare sunt necesare o serie de utilităţi, cum este cazul în speţă.
Instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză au făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, respectiv art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Astfel că nu este incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în susţinerea recursului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a dispune respingerea recursului declarat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de OG împotriva deciziei nr. 484 din 13 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1653/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1604/2006. Civil → |
|---|
