ICCJ. Decizia nr. 202/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 202.
Dosar nr.1897/44/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 207 din 20 februarie 2006 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii B.I., B.I.I. şi B.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Tecuci prin care au solicitat anularea dispoziţiei nr. 4798 din 7 decembrie 2005 emisă de pârât şi restituirea imobilului situat în Tecuci, compus din construcţie şi teren aferent.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001, modificată prin Legea 247/2005, persoana îndreptăţită va notifica, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, persoana juridică deţinătoare a imobilului. Termenul de depunere a notificării a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001 şi OUG 145/2001, dar nu şi prin Legea 247/2005 şi s-a împlinit la data de 12 februarie 2002. Cum reclamanţii au depus notificarea la data de 2 noiembrie 2005, în mod corect pârâtul a respins cererea de restituire ca tardiv formulată.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul B.I. în nume propriu şi în numele fiului său minor B.I.I. susţinând nulitatea acesteia în condiţiile în care reclamantul minor nu a avut un tutore sau curator desemnat de instanţă. Apelantul a arătat că deşi B.I.I. este fiul său, interesele lor sunt contrare, motiv pentru care nu îl poate reprezenta în instanţă.
În motivarea apelului s-a mai solicitat a se constata că instanţa de fond nu a verificat calitatea procesuală a Primăriei Tecuci şi că nu s-a făcut distincţia dintre imobilul ca teren şi imobilul construit, numai construcţia fiind supusă dispoziţiilor Legii 10/2001.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 154 A din 16 mai 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că, în mod corect a fost menţinută dispoziţia atacată prin care s-a respins notificarea reclamanţilor ca tardiv formulată.
Instanţa de apel a apreciat că, atât B.I. cât şi B.I.I. au calitatea de reclamanţi în cauză, au formulat aceleaşi pretenţii, astfel încât nu se poate pune problema existenţei unor interese contrare ale celor doi, B.I. reprezentându-l în mod legal pe fiul său minor în proces.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a pârâtului Primarul Municipiului Tecuci aceasta a fost corect reţinută, câtă vreme actul a cărui anulare se solicită, respectiv dispoziţia nr. 4798/2005 emană de la acesta.
A fost respinsă şi susţinerea potrivit căreia instanţa de fond ar fi trebuit să facă distincţie între imobilul teren şi imobilul construcţie, întrucât noţiunea de imobil, în sensul Legii 10/2001 include atât construcţia, cât şi terenul pe care aceasta este amplasată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs reclamantul B.I. în nume propriu şi în numele fiului său minor B.I.I., în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că notificarea formulată de reclamanţi a fost depusă la data de 4 noiembrie 2005, cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariţiei Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menţionat a fost declarat a fi în concordanţă cu prevederile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale.
În raport de data depunerii notificării, 4 noiembrie 2005 şi de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamanţii recurenţi sunt decăzuţi din dreptul de a solicita în justiţie restituirea în natură a imobilului şi, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reţinute.
Chiar şi în situaţia în care notificarea ar fi fost depusă în termen nu s-ar fi putut reţine existenţa unor interese contrare între cei doi recurenţi, întrucât prin cererea formulată ambii tind la restituirea în natură a cotelor legale ce li se cuvin în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilului.
Primăria Municipiului Tecuci prin Primar are calitate procesuală pasivă fiind unitatea deţinătoare a imobilului care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 a emis dispoziţia contestată în cauză.
În fine, nu este necesar a se face distincţia între imobilele teren şi construcţie, întrucât sfera de aplicare a Legii 10/2001 le include pe amândouă.
În consecinţă, hotărârea pronunţată în cauză este legală, iar recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.I. şi B.I.I. împotriva deciziei nr. 154 A din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1916/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
