ICCJ. Decizia nr. 203/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 203.

Dosar nr. 5293/59/2006

Şedinţa publică din 5 martie 2007

Asupra recursului de faţă.

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.

Prin sentinţa nr. 1576 din 12 iunie 2006 Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantului V.A.G. jr. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri în echivalent bănesc la valoarea corespunzătoare construcţiilor care au alcătuit imobilul Conac de Câmp situat în intravilanul localităţii Şemlacu Mare, judeţ Timiş.

Pe baza probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut că tatăl reclamantului, V.A. a fost proprietarul imobilului Conac de Câmp compus din mai multe construcţii, situat în Şemlacul Mare-Gătaia, imobil care nu a fost întabulat în cartea funciară şi care, în prezent nu mai există conform referatului întocmit de Primăria oraşului Gătaia şi raportului de expertiză întocmit de SC M.E. SRL.

Imobilul a fost expropriat abuziv în baza Decretului nr. 83/1949, astfel încât reclamantul are dreptul la măsurile reparatorii stabilite de legea specială.

S-a mai reţinut că potrivit sentinţei civile nr. 635/2005 a Tribunalului Timiş s-a stabilit că imobilul în litigiu nu a putut fi identificat în patrimoniul vreunei unităţi.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor Publice arătând că s-a ştiut unitatea deţinătoare a imobilului, adică Primăria Gătaia, astfel încât instanţa de fond avea obligaţia de a dispune Primarului oraşului Gătaia să emită dispoziţia prin care să stabilească cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză.

Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 348 A din 11 octombrie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 republicată, în cazul în care unitatea deţinătoare a imobilului nu a fost identificată persoana îndreptăţită poate chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, solicitând restituirea în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii, dispoziţiile art. 26 coroborându-se cu cele ale art. 4 alin. (4), art. 10 alin. (1), (8) din aceeaşi lege.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel s-a pronunţat cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001, astfel încât Primarul oraşului Gătaia, în raza căruia s-a aflat imobilul, avea obligaţia să emită dispoziţia motivată.

Recursul este nefondat pentru motivele ce succed.

În situaţia în care unitatea deţinătoare a imobilului nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate acţiona în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a obţine restituirea în natură sau acordarea de măsuri prin echivalent, conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001.

În speţă, prin sentinţa civilă nr. 635/2005 a Tribunalului Timiş s-a stabilit că fostul imobil Conac de Câmp nu poate fi identificat în patrimoniul vreunei unităţi, astfel încât reclamantul se află în ipoteza reglementată de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 şi, prin urmare, în mod corect a fost obligat Ministerul Finanţelor Publice la acordarea măsurilor reparatorii.

Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 348 A din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 martie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 203/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs