ICCJ. Decizia nr. 2102/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2102
Dosar nr. 1127/62/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Constată că prin sentinţa civilă nr. 270/S din 15 septembrie 2006, Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti împotriva pârâtului Ţ.G.B. şi în consecinţă, a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului, în statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de 2 ani de la data pronunţării sentinţei.
Pentru adoptarea acestei soluţii, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, constatând că pârâtul a fost returnat din Anglia la 22 februarie 2006, pe baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei a fost anulat ca netimbrat, potrivit deciziei nr. 266 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, prin care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 întrucât, deşi citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, apelantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, anticipată judecării cauzei, ce îi revenea.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-pârât, care a susţinut că în mod greşit s-a procedat la anularea apelului ca netimbrat, în condiţiile în care procedura de citare pentru termenul la care a avut loc judecata nu a fost legal îndeplinită.
În acest sens, s-a susţinut că citaţia a fost afişată într-o zi de sâmbătă după-amiază şi întrucât la cabinetul avocatului ales nu este activitate la sfârşit de săptămână, acesta a luat cunoştinţă de data procesului doar în ziua de luni, când şedinţa de judecată avusese loc deja.
A mai arătat recurentul că a fost plecat din localitate şi s-a întors la domiciliu după ziua procesului, iar data menţionată pe citaţie oricum nu corespunde realităţii.
În aceste condiţii, a fost grav prejudiciat, neavând posibilitatea achitării taxei de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului.
Examinând criticile formulate, Curtea constată caracterul nefondat al acestora, faţă de următoarele considerente:
- Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, apelantul-pârât a fost înştiinţat despre termenul de judecată din apel 4 decembrie 2006, la 30 noiembrie 2006.
Deşi, ca regulă, citaţia trebuie înmânată părţii, cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, în pricinile urgente termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei [art. 89 alin. (1) C. proc. civ.].
Or, pricinile referitoare la exercitarea dreptului la liberă circulaţie sunt considerate de legiuitor ca având natură urgentă, având în vedere termenele şi regulile desfăşurării judecăţii (art. 39 din Legea nr. 248/2005).
Susţinerea recurentului în sensul că data menţionată de agentul procedural pe dovada de citare nu ar corespunde realităţii nu poate fi primită, faţă de împrejurarea că asemenea menţiuni, cuprinzând constatări personale ale agentului, fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ.
De asemenea, nici împrejurarea că recurentul ar fi fost plecat din localitate şi astfel, în imposibilitate de a lua cunoştinţă de termenul de judecată şi de obligaţia legală ce îi revenea, nu poate fi reţinută, în condiţiile în care aceasta este o simplă afirmaţie, nesusţinută de nici una din probele dosarului.
Este nefondată şi susţinerea în legătură cu îndeplinirea procedurii de citare într-o zi de sâmbătă când, fiind suspendat serviciul de la cabinetul de avocatură al celui care asigura asistenţa judiciară apelantului, aceasta l-ar fi pus în imposibilitate să afle termenul.
Astfel, data menţionată pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare (30 noiembrie 2006) nu corespunde, cum greşit se afirmă, zilei de sâmbătă (ci zilei de joi a săptămânii).
Aspectul era oricum lipsit de relevanţă, întrucât o eventuală prorogare a termenului ar fi operat doar dacă ar fi fost vorba de împlinirea duratei acestuia într-o zi de sărbătoare legală ori când serviciul este suspendat [potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ.], iar nu în situaţia în care data respectivă marchează momentul de începere a curgerii termenului.
Pentru considerentele arătate, s-a constatat că în speţă nu a fost săvârşită vreo neregulă procedurală, de natură să afecteze legala citare a părţii şi aducerea la cunoştinţa acesteia a obligaţiei de timbrare.
În consecinţă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (în care sunt încadrabile criticile recurentului vizând nerespectarea normelor de procedură) nu este incident în cauză, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ţ.G. împotriva deciziei civile nr. 266/Ap din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2121/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2047/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
